Pe 14 iunie, guvernul de la Londra a anunțat ca marina britanică a sechestrat, în Canalul Mânecii, un petrolier din ”flota din umbră” a Rusiei. Premierul Keir Starmer a prezentat acțiunea drept o dovadă a hotărârii Marii Britanii de pune presiune asupra Rusiei și o dovadă a forței militare a țării. A fost prima astfel de acțiune executată fără sprijin american. Precedenta, la începutul anului, a implicat sechestrarea unui petrolier urmărit de Garda de Coasta a SUA din Caraibe până în apropierea Islandei. Pentru aliații europeni, pe 14 iunie a fost sechestrat doar al doilea petrolier rus – a mai existat o acțiune a Franței.
Spre cine au tras rușii în Canalul Mânecii?
Însă, la două zile distanța, nava rusă de război Amiral Grigorovici, trăgea focuri de avertisment cu arme de calibru mic asupra iahtului unor pensionari britanici care se îndreptau spre Franța. Se întâmpla tot în Canalul Mânecii, în afara apelor teritoriale britanice, tot în apropierea Insulei Wight. De data aceasta, poziția Londrei ai fost reținută. Surse militare au arătat că a fost un eveniment ”nautic”, nu unul care să ducă la escaladare.
Surse NATO au declarat pentru BBC că nava rusă se afla de mai mult timp în zona Canalului Mânecii. Este înarmată cu rachete de croazieră Kalibr, torpile și artilerie anti-aeriană. Este realimentat constant de un vas rusesc. Misiunea fregatei ruse pare să fie aceea de a escorta petrolierele ruse. A avut cel puțin șase asemenea misiuni. Nava a fost inspectata de Vladimir Putin, în urmă cu un an, la Sankt Petersburg. Ministerul britanic al Apărării (rămas recent fără ministru) nu consideră că există o legătură între sechestrarea petrolierului Smyrtos și incidentul cu iahtul privat. Ministerul omolog din Rusia a arată că nava militară rusa a recurs la focuri de avertisment, pentru că iahtul se apropia periculos și nu a răspuns la semnalele sonore anterioare. Proprietarii britanici ai ambarcațiuni neagă acest lucru.
600 de nave sancționate, doar una sechestrată
Pe lista de sancțiuni a Marii Britanii figurează circa 600 de nave rusești. Pe 14 iunie, marina britanică a sechestrat una dintre acestea. Este trimul petrolier sechestrat de la anunțul premierului Starmer, în martie 2026, cum ca Marea Britanie are dreptul să recurgă la astfel de acțiuni împotriva flotei din umbră a Rusiei, când navele trec prin apele britanice. Este puțin probabil ca, în cele trei luni care s-au scurs, petrolierul Smyrtos să fi fost singurul care a trecut prin apele britanice. Este însă probabil ca guvernul britanic să fi estimat că Rusia va reacționa cel puțin printr-o șicană precum cea creată de nava Amiral Grigorovici.
Premierul Starmer poate fi îndepărtat de colegii săi
Sechestrarea unuia din cele 600 de petroliere are un efect insignifiant asupra economiei ruse. Riscul escaladării este însă unul mare. Dar premierul Keir Starmer are nevoie de distragerea atenției de la problemele politice interne majore. Este contestat în partid și poate pierde șefia laburiștilor și funcția de premier. Primarul regiunii Greater Manchester, Andrew Burnham, are șanse să preia conducerea Partidului Laburist. Mai mult, va participa la alegeri parțiale care au loc pe 17 iunie și poate deveni deputat. Ar îndeplini astfel una dintre condițiile pentru a deveni premier. Keir Starmer încearcă să-l coopteze în guvern, pentru a scăpa de alegerile din partid.
Proteste anti-migrație în Irlanda de Nord
Totul se întâmplă pe fondul protestelor anti-imigrație din Belfast, Irlanda de Nord. Înmulțirea imigranților într-o regiune foarte omogenă din punct de vedere etnic a dus la apariția unui inamic comun în comunitățile scindate de deceniile de război între loialiștii protestanți și catolici. Terenul este propice extinderii violențelor, pentru că există încă memoria conflictelor paralimilitare, ce au încetat odată cu acordul din 1998. Burnham, deși se situează la stânga lui Keir Starmer in Partidul Laburist și are o poziția mai pro-europeană, propune o abordare mai fermă a imigrației ilegale în Marea Britanie.
Criză la Ministerul britanic al Apărării
La toate acestea se adaugă demisia ministrului britanic al Apărării, John Healey, și a secretarului de stat Al Carns. Ambii au invocat același motiv – nemulțumiri legate de nivelul finanțării Apărării, care nu ar putea ajunge până la 3,5% din PIB până în 2035, cum s-a angajat Marea Britanie în cadrul NATO. Creșterea anuală între 2026 și 2030 propusă de guvern a fost de doar 0,08% din PIB pentru Apărare. Ar însemna un buget de 2,68% din PIB in 20230, mult sub ținta de 3% din PIB. Fostul ministru a sugerat că premierul Starmer creează riscuri pentru securitatea țării într-o perioadă în care cresc amenințările externe. ”Fără un plan de investiții în apărare care să satisfacă necesitățile sunt obligat să iau decizii care ar reduce pregătirea forțelor noastre armate, ar spori riscurile operațiunilor și ar face țara mai puțin sigură”, a scris Healey.
Un calcul politic, mai degrabă decât unul strategic
În aceste condiții politice interne, guvernul Starmer decide să dea dovadă de forță și sechestreaza un petrolier din flota din umbră a Rusiei. A fost mai puțin o decizie strategică și mai mult una politică, pentru a distrage atenția de la problemele politice și sociale interne și de la criticile internaționale legate de starea forțelor armate britanice.
A urmat incidentul dintre iahtul britanic și fregata Amiral Grigorovici, chiar dacă aceasta din urmă era supravegheată de nava britanică de patrulare HMS Mearsey. Ministerul britanic al Apărării a confirmat mai degrabă varianta Moscovei. Un purtător de cuvânt a insistat că incidentul este unul ”izolat”, că nu are legătură cu sechestrarea petrolierului Smyrtos și că ”focurile nu au fost trase spre nava și au fost o încercare de a preveni o posibilă coliziune”. Premierul Starmer a calculat că raidul asupra unui petrolier rusesc îl va scuti pe moment de problemele politice și cele ale finanțării armatei. Efectul poate fi cu totul altul.
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.
