Expoziția prezintă 13 muze și are la bază cartea Doinei Lemny, „Brâncuși et ses muses”, în care istoricul de artă analizează 14 femei care au avut un rol în viața artistului. Printre lucrările expuse se află aproximativ 100 de opere originale, documente și fotografii, dar și câteva piese care apar pentru prima dată în public.
Doina Lemny: „Brâncuși iubea femeile, le adora și le respecta”
Ideea expoziției pornește de la relația lui Brâncuși cu femeile care au trecut prin atelierul său parizian. Pentru Doina Lemny, aceste relații nu pot fi reduse la ideea de „muză” în sensul clasic, pentru că nu toate femeile apropiate sculptorului au fost și modele pentru operele sale.
„A fost aceea de a arăta relația lui Brâncuși cu femeile. Brâncuși iubea femeile, le adora și le respecta. Brâncuși era de o pudoare incredibilă. Nu toate femeile care îi pășeau pragul au devenit și modele ale lui Brâncuși. Femeile, foarte puține, pe care le-a iubit nici nu se regăsesc într-un bust. Deci este vorba de o relație omenească în care îl descoperim pe Brâncuși – omul -, pe care nu-l putem separa de Brâncuși – creatorul. Ei au trăit împreună. Sunt două personalități care au trăit împreună – creatorul și omul”, spune istoricul de artă, conform News.ro.
Doina Lemny insistă și asupra mediului artistic în care Brâncuși și-a construit opera. În opinia sa, sculptorul nu poate fi desprins de lumea artistică occidentală a Parisului și redus la imaginea unui artist român care ar fi rămas legat exclusiv de satul și tradițiile din țară.
„Brâncuși era foarte sofisticat și trăia în lumea artelor occidentale. Mie mi se pare că nu trebuie să-l readucem la folclorul nostru, pentru că el a trăit în acea lume. Noi încercând să spunem că nu mai putea de dorul țării. Bineînțeles că îi era dor și de țară, dar nu asta l-a făcut să creeze”, afirmă ea.
Istoricul vorbește despre mediul modern și cosmopolit în care artistul a lucrat și despre femeile pe care le-a cunoscut la Paris.
„El a creat în cadrul acestei lumi sofisticate, a acestei lumi moderne, a acestor femei care erau androgine, erau femei liberale, feministe, care au lansat manifeste feministe, tot felul, lesbiene, inventive. Deci, nu poți să-l retragi, să-l aduci pe Brâncuși, să spui că nu mai putea după țărăncuța româncă. Noi nu cunoaștem nicio prietenă de-a lui Brâncuși o țărăncuță. Și foarte frumos dacă ar fi avut, dar nu cunoaștem. Nu am găsit.”
Florence Meyer, femeia pe care Brâncuși ar fi iubit-o cel mai mult
Dintre femeile prezentate în expoziție, Doina Lemny spune că Florence Meyer este cea mai bine reprezentată în opera lui Brâncuși și consideră că aceasta ar fi putut fi muza lui preferată.
„Dintre toate muzele, Brâncuși pe aceasta a reprezentat-o cel mai bine pe Florence Meyer care era foarte frumoasă. Florence, fata cea mare a acestei familii, a avut o viață foarte tristă”, povestește istoricul.
Familia Meyer era una de colecționari, iar mai multe dintre fiicele familiei au ajuns în atelierul sculptorului. Florence s-a căsătorit cu artistul de la Hollywood Oscar Homolka, a avut doi copii și a divorțat. În scrisorile trimise lui Brâncuși, povestea despre problemele din viața sa.
„Brâncuși i-a făcut acest portret care pare abstract și care se vede într-un film din expoziție”, spune Doina Lemny.
Și mama lui Florence, Agnes Meyer, a fost portretizată de Brâncuși. Feministă și membră a Partidului Republican, Agnes i-a cerut sculptorului să-i realizeze portretul, iar acesta a amânat lucrarea.
„La un moment dat, Agnes îi spune: «Haideți, maestre, eu îmbătrânesc și frumusețea se duce». O reprezintă printr-un bust, demnă.”
Potrivit istoricului, când a primit sculptura, Agnes Meyer i-ar fi spus lui Brâncuși: „Mulțumim maestre, eu și fetele mele considerăm că este un portret al meu și al dumneavoastră în același timp”.
Marthe, iubirile lui Brâncuși și legenda relației cu Maria Tănase
Una dintre poveștile pe care Doina Lemny le privește cu scepticism este presupusa iubire dintre Brâncuși și Maria Tănase.
„Este un desen al lui Brâncuși apărut recent pe piață și expus aici, un portret de femeie, pe care l-am alăturat Mariei Tănase. Eu întotdeauna spun… este o legendă, ei nu s-au iubit, dar mă rog, a ieșit legenda, jurnaliștii au amplificat-o”, spune ea.
În schimb, istoricul vorbește despre Marthe, femeia pe care Brâncuși ar fi iubit-o într-o perioadă în care artistul ajunsese deja la maturitate artistică.
„În 1926 și-a văzut expoziția, a văzut visul cu ochii și a găsit timpul să iubească. Și atunci a iubit-o pe fata asta, pe Marthe. S-a aruncat ca un adolescent.”
Despre perioada de dinaintea acestei relații, Lemny spune că nu există suficiente informații pentru a reconstrui cu certitudine viața sentimentală a sculptorului.
„Înainte de 1926, când a cunoscut-o pe Marthe, omul ăsta n-a iubit? O fi iubit. Ca orice bărbat și ca orice femeie. Dar nu a avut timpul să se dedice iubirii. Eu sunt convinsă că a avut câteva iubiri fugitive, dar nu a avut timpul să se dedice.”
Aproximativ 100 de lucrări originale și piese prezentate în premieră
Expoziția de la Art Safari include aproximativ 100 de lucrări originale, alături de documente și reproduceri realizate acolo unde originalele nu au putut fi împrumutate.
„Sunt obiecte originale. Unde nu am avut am obiectul am reprodus. Pentru că nu am putut să avem întotdeauna documentul. Dar avem documente originale de la Florence Meyer, de la familia Verei Moore, adică sunt în jur de 100 de lucrări originale”, explică Doina Lemny.
Printre piesele pe care istoricul le consideră deosebite se află „Studiu pentru Rugăciune”, o sculptură de mici dimensiuni expusă pentru prima dată.
„Aceasta este perla. Nu știu dacă ați observat-o, este o mică sculptură cumpărată de un colecționar român. Apare pentru prima dată și am expus-o în această casetă, pentru a putea fi admirată din toate părțile.”
Expoziția include și un desen al lui Brâncuși apărut recent pe piață, precum și o lucrare legată de „Prințesa X”, cumpărată de un colecționar englez care trăiește în Franța.
„El m-a sunat și mi-a spus că a găsit într-un târg și, după ce mi-a trimis-o, i-am spus că are o comoară: este Prințesa X, într-un cadru razant, pe care numai Centrul Pompidou o are. Și el și-a dat seama că a pus mâna pe o comoară și mi-a făcut bucuria să mi-o împrumute pentru expoziție”, povestește istoricul.
Marina Șaliapin, muza care nu a fost sculptată de Brâncuși
O altă poveste prezentată în expoziție este cea a Marinei Șaliapin, fiica celebrului bas rus Feodor Șaliapin. Marina a ajuns la Paris pentru cursuri de dans și l-a cunoscut pe Brâncuși în aceeași perioadă cu Florence Meyer.
„Amândouă erau foarte frumoase. Una era brunetă, alta era blondă. Nu a făcut nimic din ea, deși a fost foarte apropiat și a avut chiar o relație”, spune Doina Lemny.
Marina s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a ajuns la un sanatoriu din Davos. A continuat să corespondeze cu Brâncuși, iar sculptorul a încurajat-o în perioada dificilă.
„Brâncuși o încurajează să reziste”, povestește istoricul, care a cunoscut-o pe Marina Șaliapin în 2005. Brâncuși îi spunea „Marinița”, după ce obișnuia să transforme în variante românești numele femeilor apropiate.
„Peggy Guggenheim era Peggyța, Marina era Marinița”, spune Lemny.
Un alt exemplu este „Orgoliul”, unul dintre portretele figurative de început ale lui Brâncuși, realizat în 1905. Istoricul spune că lucrarea surprinde chipul unei femei despre care nu se cunosc toate detaliile biografice.
„Important este chipul acestei femei inocente, dar în același timp mândre, de aceea se și cheamă «Orgoliul». Este unul dintre portretele la care eu țin, pentru că este unul dintre portretele figurative ale lui Brâncuși, de început, în 1905.”
Expoziția „Brâncuși și muzele sale” arată astfel nu doar sculpturi asociate cu anumite femei, ci și fotografii, scrisori, desene și alte documente care reconstruiesc relațiile dintre artist și persoanele din cercul său apropiat.
Cele opt expoziții din noul sezon Art Safari New Museum se deschid pentru public vineri și pot fi vizitate până pe 20 decembrie.
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.
