Atunci când un om nu-și face datoria în funcția publică pe care o deține (temporar), efectele directe și indirecte sunt cu atât mai negative asupra celorlalți oameni/societății cu cât funcția respectivă este mai importantă. Liderii partidelor parlamentare au o responsabilitate mai mare decât par să înțeleagă. Eșecul lor de a face acele partide niște organizații mai bune, mai curate, mai eficiente, mai capabile să atragă din societate oameni mai competenți și mai onești, care să aibă diverse roluri importante în partid și în stat, nu poate rămâne la nesfârșit fără urmări dintre cele mai grave pentru mulți dintre noi, cetățenii.
Care e problema?
Președintele Nicușor Dan a desemnat, joi 4.06.2026, drept candidat la funcția de prim-ministru un lider de partid neparlamentar neconfirmat democratic, prin vot, de popor, la ultimele alegeri parlamentare. Pe 1.12.2024, patru partide (inclusiv PMP condus de Eugen Tomac) au candidat pe aceeași listă (a Partidului Forța Dreptei) și au luat mai puțin de 2% din voturile valabil exprimate. Noul guvern (prezentat public cu puterea propagandei mediatice proprezidențiale până pe 13.06.2026 inclusiv) a fost denumit „tehnic” (deși tocmai prim-ministrul nu era tehnic, ci politic, pentru că, potrivit președintelui Dan, politica e o meserie și era nevoie de un astfel de meseriaș care să-și negocieze majoritatea parlamentară).
Apoi, pe 14.06.2026 dimineața, de nicăieri, Nicușor Dan a ieșit public și a anunțat că Tomac și-a depus mandatul (după ce se lăuda pe toate televizoarele că va trece la votul Parlamentului) și l-a desemnat candidat la funcția de prim-ministru pe Adrian Veștea, prim-vicepreședinte al PNL, care a anunțat că va propune un guvern politic. Cei câțiva profesioniști cu cariere respectabile în mediul privat, incluși în lista iluzoriului guvern Tomac, au fost lăsați în aer, după ce au făcut greșeala să aibă încredere în politrucii (apud Klaus Iohannis) Dan+Tomac.
Sistemul democrației constituționale ne garantează libertatea de care încă ne bucurăm aici, în România, atât cât mai putem încă să o facem. Acest sistem a fost gândit de autorii Constituției să funcționeze, de principiu, prin partide politice. Parlamentul a fost definit ca fiind „organul reprezentativ suprem al poporului român” (art. 61 alin. 1). Președintele României apare ca fiind abia a doua autoritate publică importantă în stat, după Parlament. Asta este semnificația faptului că în Titlul III, Autoritățile publice, capitolul 2, despre președintele României este după capitolul 1, despre Parlament – așa ne-a învățat la Facultatea de Drept din Universitatea București în anii 1995-1996 profesorul Antonie Iorgovan, unii dintre autorii Constituției. Constituția prevede la art. 8 că „(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale. (2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.”
Marea problemă, de domeniul evidenței, este eșecul flagrant al partidelor politice parlamentare! După ce au cheltuit în ultimii 11 ani peste 200 milioane de euro de la bugetul de stat (doar ca subvenții și decontări de campanii electorale, bașca sedii la prețuri modice și alte forme de extracție de bani publici), partidele au ajuns/au rămas incapabile să genereze soluții/să dea răspunsuri la multe din problemele mari ale societății. Nu au avut viziunea să învestească în oameni, să-i atragă și să-i pregătească pentru exercitarea funcțiilor publice.
Neîncrederea în actuala clasă politică a atins proporții uriașe. În 2024, PSD+PNL au falsificat alegerile (apud Traian Băsescu), prin scrierea regulilor, manipularea calendarului electoral, sumele de bani indecente pe care și le-au alocat de la bugetul de stat, frânele puse competitorilor etc. Chiar și așa, au fost învinse pe 24.11.2024 de Călin Georgescu și în mai 2025 de Nicușor Dan.
Întrebarea este: față de acest eșec de proporții istorice al actualului sistem politic, ce se poate face, care este soluția? În pur stil fascist-legionar, George Simion a propus soluția uciderii prin jupuire în piața publică (pe 9.03.2025), evident fără să pățească nimic în justiția noastră lipsită de dreptate. În stilul lui ciudat, Nicușor Dan a propus inițial un candidat la funcția de prim-ministru politician, dar de la un partid nevalidat de popor la ultimele alegeri, ca să facă un guvern așa-zis tehnic. Apoi l-a retras și, fără a mai face vreo consultare oficială cu partidele din Parlament (deși sunt opinii juridice în sensul că ar fi fost necesară), a propus un lider PNL din tabăra anti-Bolojan.
Politicienii greșesc când ignoră (prea des) cum se simte majoritatea poporului român. Mai concret, de ce ar mai merge oamenii să voteze la următoarele alegeri parlamentare, în sistemul actual de vot pe liste, dar cu parlamentari care apoi pot pleca din partidele care i-au pus pe liste și care au fost votate de popor și să intre în alte combinații de vot în Parlament, total în afara mandatului popular? Deja este o problemă uriașă cu alegerile locale, care se țin doar într-un tur, doar pentru a perpetua actuală clică de primari, așa cum a recunoscut public Ilie Bolojan, pe 24.04.2026. Ce să facem, să mergem să votăm doar președintele României, care să pună candidat de prim-ministru o persoană, cea mai potrivită, așa cum consideră el (conform declarației publice a lui Nicușor Dan din 10.06.2026)?
Ce se poate face?
Până la vreo eventuală (improbabilă) modificare a Constituției (care ar putea schimba echilibrul actual dintre Parlament și președintele României), blocaje precum cel pe care-l traversăm din 5.05.2026 pot fi rezolvate și în actualul cadru constituțional prin:
alegeri mai inteligente ale președintelui; nu e în regulă că, în actualul context economic, după mai mult de o lună de consultări, gândire și analize, Nicușor Dan nu a reușit mai mult decât soluția Tomac ca premier al unui guvern tehnic, reușind să compromită parțial ideea unui guvern de profesioniști; apoi să se sucească, fix în ziua în care Tomac urma să depună la Parlament programul de guvernare și lista de miniștri și să retragă guvernul „tehnic” în favoarea unuia politic;
dacă în Parlament se face o majoritate contra Ppeședintelui (de exemplu în jurul PNL Bolojan + USR + AUR), acesta poate fi suspendat și trimis la judecata poporului (ca să fie demis sau repus în funcție).
Așa cum și liderii partidelor parlamentare aveau datoria să promoveze oameni pe bază de merit, competență și integritate în exercitarea funcției publice, și președintele Dan are datoria de a se ridica la înălțimea funcției. El nu poate desemna un candidat la funcția foarte importantă de prim-ministru doar pentru că așa consideră el (conform propriei exprimări).
Nu este în regulă să mobilizeze tot aparatul de propagandă mediatică proprezidențială pentru ca timp de 9 zile să convingă poporul că Tomac este capabil să fie un bun prim-ministru, iar apoi să-l retragă dintr-odată și să compromită parțial o idee bună – aceea de a atrage la guvernare din mediul privat măcar câțiva profesioniști competenți. Oamenii care s-au uitat 9 zile la televizor vor mai crede mass-media tradițională atunci când va transmite anumite mesaje utile pentru societate, de exemplu în situația unui nou atac cu drone împotriva României?
O fi bine, domnule Nicușor Dan, că prin jocul uite Tomac/nu mai e Tomac ați mai consumat un pic din rezerva de credibilitate, deja prea mică, în relația cu poporul român? Dar oare finanțatorii, investitorii în economia noastră și partenerii internaționali ai României cum or privi ce se întâmplă?
