Cristi Chivu se întoarce în această seară pe stadionul pe care a devenit un fotbalist de clasă. Ajax – Inter Milano se joacă de la ora 22.00.
Fost jucător la Ajax Amsterdam în perioada 1999-2003, căpitan al echipei olandeze ]ncepnd cu 2001, Chivu a făcut parte dintr-o echipă legendară, cu jucători precum Ibrahimovic sau Van der Vaart.
Italienii de la Gazzeta dello Sport au refăcut traseul lui Chivu la Ajax Amsterdan, într-un reportaj pe care îl redăm mai jos:
Un băiat cu părul negru rătăcea plictisit prin holul unui hotel aflat la doi pași de Johan Cruijff Arena. Era coșmarul tuturor chelnerilor: „Iar tu? La ora asta? Să nu ne spui: iar hering!”. Iar băiatul dădea din cap, undeva între timiditate și resemnare, gata să savureze felul său preferat într-o noapte cu vânt și ploaie. Cam aceeași vreme care l-a întâmpinat din nou la Amsterdam, peste mai bine de douăzeci de ani, în calitate de antrenor al unei Inter aflate în căutarea revanșei după două înfrângeri.
Unul care, acum mulți ani, la doar 19 ani, și-a oglindit privirea în cea a lui Ajax – simbolul clubului – și a înțeles ce fel de viață va alege. „Un războinic elegant și politicos”, șoptesc cei de aici, din casa lui Johan Cruijff, templul numărului 14, unde pe pereți tronează cu mândrie chipurile generațiilor de talente: alături de Chivu, surprins în alb-negru sărbătorind titlul câștigat în 2002, apar Van Basten, De Boer, Sneijder, Seedorf, Ibra, Huntelaar, Rijkaard, Heitinga – azi antrenor la Ajax.
Chivu a triumfat ca și căpitan, dar înainte să ajungă să poarte banderola a avut de tras.
„Primele luni au fost un coșmar: juca, greșea, se ridica, iar greșea, aduna cartonașe roșii. Fanii nu-l plăceau, el nu vorbea cu nimeni, așa că am intervenit noi. I-am găsit o casă lângă Amsterdam, ca să fie liniștit. Acolo a început viața lui nouă”.
David Endt, fost oficial legendar al lui Ajax între 1996 și 2013, povestește în italiană aproape perfectă. O face cu mândria celui care a văzut războinicul ridicându-se.
„Octombrie 1999, al patrulea meci al lui Chivu la Ajax, înfrângere cu 2-1 acasă cu Roda. A fost eliminat, suporterii l-au huiduit și el s-a supărat”.
Și nu s-a terminat acolo:
„În meciul următor a fost eliminat din nou, cu Hapoel Haifa, în Cupa UEFA”.
Dar primul său examen în competiția mare a mers perfect: exact acum 25 de ani, pe 17 septembrie 2001, tot contra lui Lyon, dar acasă. Note mari și victorie cu 2-1. Era scris.
Casa lui: terenul de lângă Amsterdam
Punctul de cotitură a fost când a părăsit hotelul:
„Chivu schimba camera o dată pe săptămână, în speranța că se va simți mai bine.”
Apoi s-a mutat în Ouderkerk aan de Amstel, la 10 minute de stadion și de baza de antrenament, care se află la un pas de această oază din sud-estul orașului. A fost „Appiano Gentile” al său olandez: un sat cu case joase, canale și bărci, unde domnește liniștea.
„Colegii l-au ajutat să se adapteze – povestește Endt – a legat prietenii cu Van der Meyde, Van der Vaart și cu Ibra, cu care o dată era cât pe ce să se bată. Cristian era căpitan, Zlatan un jucător cu multă personalitate. Unul care, la un moment dat, era să moară din cauza lui Mido, care făcuse o foarfecă. Încă îmi amintesc. Pe scurt, Zlatan și Chivu au ridicat tonul, a fost o discuție aprinsă, dar până la urmă n-a fost nimic grav. Ca și căpitan, știa să înțeleagă momentele și oamenii. Acel Ajax din 2000–2004, eliminat în sferturile Ligii Campionilor cu Milan în 2003, era o echipă incredibilă. Pe teren… și în afara lui”.
Și știa bine asta oricine urca noaptea în mașină:
„Te referi la cursele de pe autostradă cu Mido, Ibra și Van der Meyde? E adevărat. Dar Chivu le gestiona cu calm. Când Koeman i-a dat banderola, avea 21 de ani. L-a luat deoparte și i-a spus: De azi vei deveni bărbat. Cuvântul-cheie a fost responsabilitate. Și-a asumat-o întotdeauna. Într-un vestiar greu de gestionat. Atât pentru el… cât și pentru mine. A fost greu, dar acasă păstrez zeci de suveniruri. Aveam și un tricou al lui Cristian.”
Tricoul – o ultimă carte poștală
Ultima amintire vine de aici: în muzeul din Amsterdam, în centrul orașului, între obiecte de tot felul, se află tricoul rupt și plin de noroi cu care Chivu a devenit campion al Olandei. Endt l-a donat muzeului acum câțiva ani, împreună cu o fotografie a tânărului Chivu cu dedicație în română.
„Scrie că mă iubește și îmi mulțumește”, povestește David amuzat. Și, după 23 de ani, ține să rememoreze acea după-amiază plină de noroi pe stadionul Goffert din Nijmegen, contra lui NEC:
„Cristian a luptat ca un leu și a terminat cu tricoul rupt pe burtă. La finalul meciului am fugit în vestiar ca să-i iau unul nou, iar pe cel vechi l-am păstrat. E simbolul unui Ajax incredibil, cu zeci de talente”.
Chivu era căpitanul lor.
Probabil a sărbătorit… cu hering.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent
