1. O primă categorie de oameni care pot fi întâlniți în statul român și în jurul lui este cea a mafioților. Adică aceia care acționează conștient cu rea-intenție pentru a fura bani publici, pentru a încălca legea, pentru a-și asigura diverse privilegii nemeritate etc. Aceștia sunt mulți, dar cel mai important este ce poziții/roluri ocupă în stat. Din acele funcții ei deturnează sensul serviciului public, prin corupția lor morală și materială, prin faptul că nu le pasă de binele public, ei nu sunt animați de dorința de a servi ci de a se îmbogăți și de a fi mai presus de lege.
2. Altă categorie, foarte numeroasă, este a idioților utili. Am învățat despre acest termen din mărturii publice/cărți ale unor foști ofițeri/agenți din serviciile de informații ale URSS/Federației Ruse, unde acest concept a fost rafinat la niveluri greu de imaginat de oamenii obișnuiți. Azi se folosește și expresia de război cognitiv, ca să definească acțiuni concertate menite să facă diverse ținte (persoane individuale sau grupuri de oameni) să gândească și să acționeze (sau să nu acționeze), conform dorinței manipulatorilor/înșelătorilor.
Din păcate, sunt foarte mulți oameni și în statul român dar și în alte organizații/instituții relevante (în partide, în mediul academic, în mediul de afaceri, în mass-media, în societatea civilă etc.) care, deși au bune intenții, nici măcar nu-și dau seama cum fac jocul/sunt folosiți și manipulați de diverse entități/forțe/structuri, pentru a servi scopurilor malefice ale celor care practică înșelăciunea.
De exemplu, cei care fură bani publici au nevoie ca societatea civilă/cetățenii să nu fie atenți la furtul lor și atunci inundă agenda publică cu tot felul de subiecte de importanță mai mică sau cu relevanță discutabilă. Având atenția acolo și mintea ocupată cu atât de multe, nu mai apucăm să ne uităm/să ne gândim la chestiuni esențiale, precum:
– Conducerea țării noastre înțelege complexitatea lumii care trăim, evoluțiile despre care noi știm relativ puțin (din informații publice), dar ei știu mai mult (și din surse nepublice)?
– Țara noastră are o strategie de apărare și siguranță națională pe măsura acestor provocări?
– Economia României este ajutată prin politicile publice promovate de guvern sau din contră, este sufocată?
– Fără o economie mai puternică, cum cred conducătorii României că se pot finanța cheltuielile de apărare și siguranță națională necesare pentru a nu ajunge sclavii altora, în această lume tot mai violentă? Aceste cheltuieli sunt planificate și executate destul de inteligent și eficient, în primul rând în interesul poporului român? De exemplu, s-a acordat/se acordă prioritate dezvoltării industriei naționale de apărare și a unui corp numeros de voluntari români rezerviști, bine antrenați și dotați sau nu prea?
– Comunicarea dintre conducerea politică a României și poporul român este corespunzătoare, stimulează destul de mult încrederea între societate și stat sau insuficient?
– Politicile publice în domeniul justiției sunt de natură să înlăture sentimentul de nedreptate prea răspândit în societatea noastră sau au alte priorități?
– Tinerii români au motive să aibă încredere să rămână să muncească și să trăiască în România sau dorința multora dintre ei de a emigra este justificată de sfidarea la care sunt supuși de politicieni?
– Redresarea demografică a României (stimularea natalității, sănătatea populației în vârstă/mortalitatea, revenirea acasă a mai multor români din diaspora) este o prioritate de top a conducerii politice a României sau nu le pasă că România a avut în ultimele decenii un declin demografic incredibil pe timp de pace?
3. Ultima categorie din această clasificare este cea a patrioților inteligenți. În acești oameni îmi pun eu speranța, cunoscând pe unii dintre ei și fiind sigur că există mulți alții pe care nu am avut ocazia să-i cunosc. Este vorba de oamenii de bună-credință, care iubesc România necondiționat (adică în pofida unor mizerii făcute de statul român în relația cu cetățenii săi), care încă trăiesc aici sau chiar dacă trăiesc în afara granițelor continuă să iubească și să ajute țara cu tot ce pot, care ocupă diverse poziții în stat și în societate, unde se străduiesc să facă fapte bune, să își ajute semenii. Sunt oameni care cred în viitorul României, care nu s-au resemnat, ci cred că putem trăi mai bine aici, iar nu în alte părți.
Dincolo de acest spirit care-i animă și de orice greșeli omenești pe care este normal să le facă și ei, este esențial ca acești oameni să fie destul de inteligenți încât lupta lor să fie mai eficientă și cu impact mai mare decât distrugerea de țară făcută de primele categorii (primii – cu rea intenție, iar cei din a doua categorie – fără intenție).
Din păcate, astfel de patrioți inteligenți nu prea se găsesc la primul nivel al conducerii statului, actualului guvern și actualelor partide parlamentare. De exemplu, nu neg deloc patriotismul unor oameni precum Nicușor Dan sau Ilie Bolojan, dar performanțele lor din primele 8-9 luni de mandat (înainte de izbucnirea războiului din Orientul Mijlociu, care ne-a aruncat într-o paradigmă nouă pe care încă nu o înțelegem) nu mă lasă să-i consider ca fiind inteligenți politic, dimpotrivă cred că au fost clar depășiți de problemele cu care s-au confruntat. Totuși, se pare că sunt destui patrioți inteligenți de la nivelul al doilea în jos, mai puțin vizibili, astfel încât eu propun să nu ne pierdem speranța…
O concluzie optimistă
România a mai trecut prin vremuri complicate în istoria sa, chiar mult mai complicate decât cele de azi. De fiecare dată când am fost atrași într-un război (să sperăm că nu va fi cazul în anii următori), țara a fost prost pregătită, pentru că era prost condusă (chiar mai rău decât am văzut în ultimii ani).
Dar dacă studiem un pic istoria, de exemplu cea a Primului Război Mondial, ne putem înarma cu speranță când vedem clar cum Dumnezeu a făcut o minune (care s-a materializat în România Mare în 1919), la capătul câtorva ani de chinuri groaznice, de sacrificii extraordinare făcute de milioane de români, de luptă la vârful statului între micime și curaj, între incompetență și inteligență. Aceeași luptă dintre bine și rău…
Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media – filtrate rapid de un consumator compulsiv – Costi Rogozanu.
ABONEAZĂ-TE
Urmărește cel mai nou VIDEO
