Amalia Lică a câștigat duminică seară argintul la măciuci, la Campionatul
Mondial de gimnastica ritmică de la Rio de Janeiro, la prima sa apariție
într-un concurs de senioare. A fost abia a doua medalie mondială a României în
această disciplină, după cea obținută la coardă, în 1992, la Bruxelles, de
Irina Deleanu, actuala preşedintă a federaţiei. Cu o notă de 29,000, sportiva
noastră a fost depășită doar de germanca Darja Varfolomeev, campioana olimpică
en titre la individual compus, are a obținut 31,700 puncte.
Amalia Lică, un înger cu o voință de fier. Foto Arhivă personală/ Golazo
Însă în spatele performanței micuței sportive stă o dramă. O
dramă care nu i-a frânt visul de a deveni o mare campioană, ci care i-a dat
putere să-și dorească și mai mult. În toate concursurile, Amalia este însoțită
de mama sa, Magda, mereu demnă, deși se deplasează într-un scaun cu rotile. O
malformație congenitală i-a afectat măduva spinării, paralizând brusc de la
brâu în jos. ”Vă spun doar atât. Mi-au
fost luate mie picioarele pentru ca Amalia să primească aripi. Asta a fost să
fie. Dacă acesta a fost prețul pe care trebuie să-l plătesc, nu regret nicio
clipă”, a mărturisit doamna Lică, pentru Golazo.
Amalia și părinții ei. Foto Arhivă personală/ Golazo
Mama Amaliei a dezvăluit și cum s-a apucat fata ei de sport.
”Avea cinci ani și tot cocheta cu dansul
prin casă. Am dus-o la balet, apoi la gimnastică ritmică. Antrenoarea ne-a spus
că e foarte mobilă și am trecut-o la nivel de performanță. Se întâmpla în
septembrie. În decembrie, la primul concurs, a câștigat și prima medalie de
aur. Totul a început din joacă. Mergea zilnic la antrenamente, câte două ore.
Și-a dorit să facă de toate. A început cu cercul. A vrut imediat panglică. După
panglică a cerut măciuci. Apoi nu a mai fost joacă. A făcut la ansamblu. A
urmat la individual. A început munca. La toate competițiile la care a
participat a câștigat medalii, cu două excepții”.
Într-un sport fără tradiție în România, visul Amaliei Lică
este să ne reprezinte țara la Olimpiada din 2028, de la Los Angeles. Și acesta
se va împlini, pentru că Amalia nu e singură. Are alături o generație puternică
de sportive, dar și pe mama sa. Iar aceasta i-a insuflat o mentalitate de
învingătoare: ”Nu vreau să se creadă că
Amalia muncește pentru mine. Ea luptă pentru ea și pentru viitorul ei”.
