Conform unui studiu condus de Institutul Max Planck pentru Fizică Extraterestră (MPE), norii ar proveni dintr-o pereche de stele masive, ale căror vânturi puternice se ciocnesc și creează aglomerări dense de materie, scrie sciencedaily.com.
Aceste aglomerări ar putea ajunge, în timp, să hrănească gaura neagră Sagittarius A*.
O regiune aglomerată și activă
În centrul Căii Lactee se află Sagittarius A* (Sgr A*), o gaură neagră supermasivă înconjurată de stele, gaz și praf, într-o zonă dominată de forțe gravitaționale intense. Pentru cercetători, este un loc potrivit pentru a studia cum se mișcă materia în apropierea unei găuri negre și de unde provine materialul care îi întreține activitatea.
În ultimele două decenii, observațiile în infraroșu au descoperit mai mulți nori mici și denși de gaz care se deplasează în apropiere de Sgr A*.
Oamenii de știință nu au reușit însă să stabilească de unde vin și cum se formează.
De la G2 la „fluxul G1-2-3“
Prima descoperire majoră a venit în 2012, când a fost identificat G2, un nor compact de gaz ionizat, cu o masă de câteva ori mai mare decât cea a Pământului.
Norul emite lumină specifică hidrogenului și heliului, ceea ce indică gaz fierbinte amestecat cu praf. G2 urmează o orbită foarte alungită în jurul lui Sgr A* și are o prelungire slabă în urma sa, numită G2t.
Curând după aceea, cercetătorii au recunoscut în observații mai vechi un obiect asemănător, G1, aflat pe o traiectorie apropiată.
Asemănările au sugerat că G1, G2 și G2t nu sunt obiecte independente, ci zone mai dense dintr-un curent continuu de gaz.
Chiar și diferențe mici de densitate pot face ca un asemenea curent să pară împărțit în nori separați, pentru că luminozitatea gazului crește proporțional cu pătratul densității.
Mai recent, astronomii au observat cum gazul din coada lui G2 se adună într-un alt nor compact, pe o orbită similară. Împreună, norii formează un curent numit „G1-2-3“.
Acești nori ar putea avea un rol important în susținerea găurii negre.
Calculele arată că ar fi suficient ca o masă echivalentă cu cea a Pământului să ajungă la Sgr A* o dată la zece ani pentru a menține nivelul actual de activitate al acesteia.
Aflarea modului în care se formează norii ar putea explica deci de unde își primește gaura neagră hrana.
Urmărirea norilor până la sursă
Pentru originea norilor fuseseră propuse mai multe explicații: vânturile puternice ale stelelor masive, explozii stelare de tip novă sau gaz smuls de gravitația găurii negre din alte obiecte.
Echipa condusă de MPE a folosit două spectrografe în infraroșu, SINFONI și ERIS, ambele dotate cu optică adaptivă pentru imagini mai clare.
Cercetătorii au analizat o linie de emisie a hidrogenului, numită Brackett-γ, au măsurat pozițiile și vitezele norilor și au reconstituit traiectoriile acestora în jurul lui Sgr A*.
Rezultatul a fost surprinzător: G1, G2 și G2t se mișcă pe orbite cu aproape aceeași formă și orientare.
Ar fi extrem de improbabil ca trei nori fără legătură între ei să aibă caracteristici orbitale atât de apropiate, ceea ce indică o origine comună.
Suspectul: un sistem binar de contact
Prin reconstituirea mișcării norilor, inclusiv a vitezelor pe direcția de vizare, cercetătorii au identificat o sursă probabilă: IRS 16SW, un sistem binar de contact format din două stele masive aflate la distanță extrem de mică una de alta.
Perechea face parte dintr-un disc de stele tinere care se rotește în sens orar în jurul lui Sgr A*. Poziția și mișcarea sistemului explică plauzibil curentul de gaz, iar chiar și micile diferențe dintre orbitele norilor pot fi puse pe seama mișcării celor două stele una în jurul celeilalte.
Simulările pe calculator care modelează curgerea și interacțiunea gazului susțin această explicație.
Conform modelelor, vânturile stelare puternice ale sistemului pot lovi materialul din jur și pot genera o undă de șoc în zona dintre stele.
Gazul se acumulează și se comprimă, apoi formează concentrații dense care se pot desprinde din sistem.
Norii compacți astfel eliberați pot călători spre interior pe traiectorii asemănătoare cu cele observate în curentul G1-2-3.
Un singur sistem binar ar putea deci produce mai mulți nori, pe orbite apropiate.
O nouă pistă despre hrănirea găurilor negre supermasive
Descoperirea sugerează că stelele masive din apropierea centrului galactic ar putea furniza un flux continuu de gaz capabil să alimenteze Sgr A*.
Gaura neagră nu ar depinde doar de materialul care se află deja în jurul ei, ci ar putea primi gaz proaspăt din vânturile stelelor din apropiere.
Rezultatele leagă mai multe procese importante din astronomie: evoluția stelelor masive, mișcarea și comprimarea gazului și aprovizionarea găurilor negre supermasive cu materie.
Prin identificarea unei surse posibile pentru norii din jurul lui Sgr A*, cercetătorii propun o nouă modalitate prin care stelele ar putea susține activitatea găurii negre din inima galaxiei noastre.
Studiul, intitulat „The gas streamer G1–2–3 in the Galactic center“, a fost publicat în 2026, în volumul 707 al revistei de specialitate (articolul A79).

