Pe 31 august, România sărbătorește Ziua Limbii Române, o limbă care s-a construit mereu din straturi, dar pe fundație latină, ca o casă la care fiecare generație adaugă o cameră. Acum un secol vorbeam cu accent franțuzesc, boierii aduceau de la Paris cuvinte de saloane. După 1989, engleza a intrat pe ușa din față, odată cu televiziunile, calculatoarele și visul american. Astăzi, un nou dialect se scrie cu degetul mare, pe telefon: al internetului și al rețelelor sociale, cu prescurtări, anglicisme și emoji care completează fraza acolo unde cuvântul lipsește.
Limba română a adunat de-a lungul timpului straturi lingvistice din toate colțurile lumii. Foto: Adevărul
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Este o degradare sau o transformare firească, așa cum limba a mai trecut prin atâtea altele? Între cronicile lui Miron Costin și Grigore Ureche, păstrate încă în manualele de liceu, și „corporateza“ care ne umple inboxurile, limba română rămâne, ca în versul lui Nichita Stănescu, o patrie, dar mai ales un punct de referință la care ne putem întoarce atunci când simțim că ne înstrăinăm. Regionalismele se sting încet, cuvintele greșite devin normă prin repetiție, iar inteligența artificială începe să scrie alături de noi.
Despre toate aceste transformări pe care le-a primit limba română, într-o anchetă „Weekend Adevărul“ au vorbit Adrian Cioroianu (istoric), Doina Ruști (scriitoare), Dan Perjovschi (artist vizual), Varujan Vosganian (scriitor, președintele Uniunii Scriitorilor din România), Emanuela Timotin (filolog, director al Institutului de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti“), Bogdan Harhătă (cercetător științific, șef al Departamentului de Lexicologie și Lexicografie al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu“ din Cluj-Napoca).
De-a lungul timpului, limba română a fost modelată de limbile și dialectele aduse pe cale socio-politică, în funcție de nevoi sau chiar de moda vremurilor. Dacă acum mai bine de un secol aveam limba franceză, iar perioada postdecembristă ne-a adus limba engleză în vocabular, cât de mult schimbă internetul și rețelele sociale – acest dialect al social media – felul în care vorbim și scriem românește? Asistăm la o degradare a limbii sau la o transformare firească?
Adrian Cioroianu: Da, se petrece clar o schimbare, dar cred că este o transformare. Limbile mereu au tendința de simplificare, deci nu împărtășesc opinia că urmează inevitabil „degradarea“ limbii române. Dacă văd un pericol la orizont, el ar putea veni mai curând din partea IA, inteligenței artificiale: nici unul dintre noi nu știe cum va influența IA limbile noastre.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Doina Ruști: Limba este vie și are o capacitate extraordinară de a se adapta și reinventa. Chiar și când pomenim despre barbarisme sau despre invazia cuvintelor din alte limbi, este vorba despre evoluție. Orice împrumut stimulează creativitatea acestei limbi cu armătură puternică și predispoziție pentru modelarea corpurilor străine. Istoria de până acum ne-a arătat că multe dintre cuvintele intrate în limba română s-au transformat, și-au schimbat forma, au devenit parte din limba noastră, inventivă și rezistentă.
Dan Perjovschi: E firesc. În curând o să avem expresii chinezești; deja avem calendarele, anul calului, al tigrului etc.
Varujan Vosganian: Am cunoscut doi oameni care vorbeau o limbă română curată, lipsită de neologismele sfârșitului de mileniu: patriarhul Teoctist și Regele Mihai. Vorbeau o limbă română frumoasă, ca în romanele lui Mihail Sadoveanu. Pentru fiecare dintre ei explicația constă în faptul că nu au avut contact, fie datorită exilului exterior, în cazul Regelui, fie al exilului lăuntric, monahal, în cazul patriarhului, cu evoluțiile pe care le-a înregistrat mersul societății. Mare parte dintre neologismele pe care le evocați se datorează impactului tehnologiei, cu deosebire al tehnologiei informatice sau al registrului comercial-normativ, specific tranziției. De vreme ce telefonul mobil sau computerul fac deja parte din viața cotidiană, e firesc ca și vocabularul specific acestor îndeletniciri să ne urmeze. Spunem laptop, I-phone, device, pe repede înainte (adică fast forward), link, WhatsApp, attachement, mail, influencer, selfie cu aceeași degajare cu care, pe vremuri, spuneam adidași la pantofii sport sau xerox la copiatoare. Tot așa cum, în planul normativ-comercial spunem implementare, lobbyist, marketing, corporație, manager, dead line, supermarket, advocacy.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Infinitele lumi pe care le putem descoperi prin limbaj. Foto: Adevărul
Permeabilitatea frontierelor, dublată de caracterul transnațional al tehnologiilor și al pieței interne europene fac inevitabile aceste influențe. Nu le-aș privi ca pe o degradare a limbii decât în măsura în care folosirea lor e improprie sau abuzivă. Eu mă încăpățânez să spun aplicare în loc de implementare, computer, în loc de laptop sau piață în loc de market. Dar și rezistența mea e limitată și lipsită de șansă. Cum să spui șoarece în loc de mouse, atașament în loc de attachement sau superpiață în loc de supermarket? Căci, nu-i așa, nu poți să trimiți atașamente, poți doar să le simți.
Emanuela Timotin: E firesc să ne folosim de internet și de rețelele sociale, deci transformările limbii impuse de această utilizare trebuie urmărite, pentru a nu merge către degradarea limbii. Cele mai importante transformări sunt la nivelul practicilor grafice – mă refer mai ales la scrierea fără literele specifice (ă, â, î, ș, ț), care sunt mai greu de tastat pe unele tastaturi moderne –, respectiv la nivelul lexicului, care poate fi redus sau extrem de schematic, din cauza situațiilor și contextelor de comunicare. Doar dacă aceste transformări sunt preluate și în alte contexte, putem vorbi despre o degradare a limbii.
Bogdan Harhătă: Aș începe răspunsul la această întrebare a Dvs. de la sfârșitul ei. Toate limbile naturale sunt sisteme deosebit de complexe aflate într-o permanentă evoluție. Această evoluție presupune procese de eroziune și de reconfigurare firești, care se autoreglează după o singură coordonată: eficacitatea transmiterii mesajului, a conținutului semantic, la rândul lui un fenomen de complexitate ridicată, în care intervin distincții între straturi alcătuite de vorbitorii limbii (nu toți vorbitorii unei limbi au același grad de educație sau, în multe cazuri, de familiaritate cu obiectul comunicării). Acestor procese naturale li se opune, mai ales în limbile care au o cultură scrisă, și în mod deosebit în cele care au, cum este și cazul românei, instituții de autoritate care stabilesc ce anume este corect sau incorect, un efort normativ. El nu e altceva, în cele mai multe cazuri, decât o încercare motivată cultural de încetinire artificială sau de „înghețare“ a proceselor firești din evoluția limbilor.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Atunci când ridicăm problema „degradării“ românei, o facem în mod obligat din această perspectivă. Cred că răspunsul la întrebare se află la întâlnirea dintre cele două forțe care guvernează limba română: de o parte tendința de actualizare, de adaptare la un ritm tot mai accelerat al noutăților pe care trebuie să le exprime, iar de cealaltă, factorul normativ-cultural, care se sprijină pe construcția noastră identitară, în care limba este elementul central, pe nevoia oricărui vorbitor de a vorbi și de a se exprima frumos și elegant. Personal, am încredere în limba română: ea a avut de la bun început o structură de bază deosebit de elastică, pe care a folosit-o cu succes la întâlnirea cu limbile slave, cu turca, cu franceza și pe care în zilele noastre o folosește, cred, cu același succes la întâlnirea cu engleza „de internet“. Este, dacă vreți, una dintre trăsăturile cel mai bine conturate ale românei aceea de a „româniza“ cu naturalețe elemente din toate limbile cu care intră în contact.
Cum vedeți faptul că multe variante greșite ale unor cuvinte, expresii sau conjugări au fost adoptate, în timp, ca fiind corecte doar pentru că erau extrem de des folosite?
A.C.: Este normal, aceasta a fost istoria dintotdeauna a limbilor. Dar nu trebuie să dramatizăm. Nici limbile latine de azi – precum franceza, italiana, spaniola sau româna etc. – nu se trag din poemele lui Ovidiu sau din scrierile lui Tacit, ci din vorba agricultorilor, a meseriașilor, a zidarilor ș.a.m.d. de altădată. Sigur că acest „grai popular“ este ulterior structurat, normat și reglementat în dicționare de savanți sau de academii, dar esența tuturor limbilor noastre tot acest „grai popular“ rămâne.
D.R.: Corectitudinea este stabilită prin norme, care sunt doar convenții. Limba vorbită alege formele, iar acestea, în timp, intră în literatură și de acolo ajung să modifice norma limbii scrise. O formă devine „corectă“ prin uz.
Când greșelile devin norme. Foto: Adevărul
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
D.P.: Limba e ceva viu. Felul în care se vorbește modelează limba. Și mi se pare bine că nu doar academicienii dintr-un birou decid cum se vorbește, ci și cei care vorbesc.
V.V.: Unele da, altele nu. Când spui: „arată ca un profesor“, degeaba mulți vor spune „arată ca și un profesor“. Gramatica limbii române va refuza instituționalizarea unui asemenea mod de a realiza comparația. Sau când în loc de „în legătură cu“ spunem „vizavi de“, gramatica simte o durere nevindecabilă. Sau „mi-ar place“ decât „mi-ar plăcea“ .Sau folosirea lui „decât“ în loc de „doar“. Ori când spunem „primul ministru“ în loc de „prim-ministrul“. Greșelile „pardonabile“ se referă cel mai adesea la traducerile abuzive din limbi străine care, în timp, se încetățenesc. Dar când faceți acordul verbului „a trebui“ la trecut cu subiectele aflate la plural nu e nicio nenorocire. Academia Română va îngădui. Nu aș sfătui totuși cititorii să persevereze în greșeli, în speranța că într-o bună zi, prin repetare, exprimările incorecte vor deveni corecte.
E.T.: Este un vers celebru în Arta poetică a lui Horațiu, care spune „Quandoque bonus dormitat Homerus“, traducându-se: „Și bunul Homer ațipește uneori“. Nu i-aș judeca, deci, pe lingviștii care s-au înșelat, în anumite momente ale activității lor, asupra evoluției limbii române. La începuturile mele ca cercetător, studiind îndreptarele ortografice tipărite după apariția normelor ortografice academice din 1932, am avut, de altfel, surpriza să constat că multe sugestii făcute de Sextil Pușcariu nu au rezistat probei timpului. Mult mai în acord cu evoluția limbii s-au dovedit a fi propunerile făcute de Dumitru Theodorescu, profesor de liceu în Craiova. A fost o lecție importantă pentru mine și de atunci cred cu tărie că lingviștii care au sarcina de a formula noi norme ortografice, ortoepice și de punctuație trebuie nu doar să aibă o excelentă cunoaștere a evoluției românei și a conceptelor despre ortografia acesteia, dar și să dovedească modestie și cumpătare, astfel încât să evite să-și dorească să-și pună prea puternic amprenta asupra limbii.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
B.H.: Fenomenul la care vă referiți are în lingvistică un nume tehnic, anume „mobilitate internă“, însă, anecdotic, vă pot spune că între lingviști e folosită mai des formularea „uzul bate norma“. El se leagă de întrebarea anterioară și e guvernat în mod natural de ceea ce se numește „principiul analogic“, care presupune, sub presiunea necesității recunoașterii ușoare de către vorbitori, serii cât mai complete de elemente care se comportă similar, în cuvinte mai puțin tehnice, care sună asemănător sau la fel în urechea vorbitorului. La acest principiu se mai adaugă factori de natură culturală, precum gradul de educație sau forța exercitată în masa vorbitorilor de autoritatea normativă. La fel ca orice altă schimbare în limbă, și el este firesc și are rezultate pe care azi le folosim fără să ne dăm seama că la origine ar fi vorba de încetățenirea unei forme „aberante“. Unul dintre exemplele care îmi trec prin minte spontan este cel al cuvântului „viteză“, pe care îl folosim zilnic și care a intrat în vocabularul de bază al românei. El ar fi trebuit să sune, la fel ca toate celelalte împrumuturi care se termină cu „-esse“ în franceză, „vitesă“, ca în „contesă“, „ducesă“ etc., însă forma cu sonoră, „z“, s-a încetățenit pentru că „nu suna“ suficient de românește în urechea unei mase critice de vorbitori și așa a rămas până în zilele noastre.
Cum credeți că va influența folosirea inteligenței artificiale evoluția limbii române?
A.C.: Cred că aceasta va fi adevărata provocare, pentru noi toți.
D.R.: Va accelera progresul, pe aceeași linie firească. Informația vine mai repede, conexiunile se creează mai rapid. Inteligența artificială oferă în momentul de față accesul la un fel de hiperenciclopedie. Vor fi categoric numeroase texte artificiale, zone lingvistice moarte. Dar omul este antrenat în privința asta: cunoaște deja limbajul lemnos al propagandei și al birocrației. Mereu a fost la fel.
D.P.: AI influențează toate limbile și, în general, felul în care comunicăm – și în bine, și în rău.
V.V.: Inteligența artificială nu va influența limba română decât în măsura în care anumite concepte ale cyberspațiului vor fi integrate în limbă. Am vorbit despre asta la prima dvs. întrebare. Până una-alta, felul de a vorbi al inteligenței artificiale nu va influența semnificativ limba română, O limbă se dezvoltă în mod natural. Orice încercare de a forța evoluția firească a limbii a fost sortită eșecului. Avem exemplul limbii esperanto care a rămas o experiență excentrică. Forțările de orice fel, limbajul de lemn, convenționalismele rămân într-un registru care poate fi folosit cel mult pentru a ridiculiza anumite comportamente. Bună resursă pentru literatură.
Când ne-a fost mai bine? Anchetă printre scriitori şi artişti despre izolare: „Ce era înainte era greşit. Dacă ne întoarcem acolo e ca şi cum n-am fi înţeles nimic“
E.T.: Am auzit de copii care au fost sfătuiți de învățătoare să scrie o scrisoare către mama lor, de 8 Martie, cu ajutorul inteligenței artificiale. Exemplele pot fi multiplicate la alte niveluri. În acest context, cred că, la început, vom asista la o aplatizare a limbii; va fi o nouă limbă de lemn, scrisă, pe alocuri artificială sau greșită, foarte diferită însă de cea utilizată în comunicarea orală. Ulterior, cred că ne vom revolta și vom reveni la o limbă scrisă vie, continuând să ne bazăm pe inteligența artificială pentru texte-tip, pe care să le ameliorăm noi înșine, pentru a le face să răspundă în mod real scopurilor noastre.
B.H.: Nu cred că avem încă suficiente date pentru a evalua cu precizie influența pe care o va exercita inteligența artificială asupra românei, însă pentru moment am motive să fiu încrezător. Pe de o parte, toate motoarele LLM folosesc o ierarhie a bazelor de texte care alimentează mașinile de învățare, iar în vârful acesteia sunt texte din producția literară și științifică, în care limba română este prezentă într-o formă atent configurată. De cealaltă parte, la fel ca în limbile naturale, și motoarele LLM urmăresc aceeași coordonată a eficienței transmiterii mesajului, ceea ce înseamnă în mod implicit un grad ridicat de specificitate și de precizie, motiv pentru care textele literare și științifice constituie etalonul lor de facto. Acțiunea sinergică a acestor doi factori mă face să cred că inteligența artificială se va autoconfigura în cazul românei ca unul dintre cei mai puternici agenți normativi și că va fi un bun păstrător al românei „frumoase“.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Nichita Stănescu spunea „Limba română este patria mea“. Cum vi se pare că arată societatea astăzi din perspectiva limbii vorbite în spațiul public?
A.C.: Depinde unde privim. În societate se vorbește mult, deci inevitabil cantitatea diluează calitatea. Pe vremea lui Nichita Stănescu era o mare cenzură în spațiul public, nu ajungea oricine, oricum, să publice ce dorea. Pe când acum, e o mare cacofonie – vezi rețelele sociale, unde fiecare scrie efectiv cum poate (sau cum vrea). Dar cred că avem pe mai departe o literatură nouă foarte interesantă, indiferent de libertatea neîngrădită de pe TikTok.
D.R.: Ca scriitor, apreciez varietatea, noutățile, dar mai ales autenticitatea. Limbajul adolescenților, presărat cu englezisme, sună rău doar dacă vorbitorul nu este natural. Dar, în bună măsură, argoul elevilor e convingător, îți dă ritmul vieții lor.
D.P.: Zicea asta Nichita pentru că nu putea ieși din țară, că pașapoartele erau la Securitate. Glumesc. Pe de altă parte, la artiștii vizuali nu e așa, eu folosesc un vocabular internațional de coduri și cel mai des limba engleză ca să am cea mai mare audienţă. La noi în spațiul public limba română e precară și din cauza TikTokului, și din cauză că pe canalele de comunicare vorbesc personaje ca politicienii, liderii de opinie, gigibecaliști cu un vocabular extrem de redus. Mare păcat. Toate limbile sunt extraordinare. Eu exersez engleza pentru expozițiile mele internaționale, dar scriu în limba română de 35 de ani la Revista 22. Și nu mă mai satur.
V.V.: România este astăzi, din perspectiva relației cu lumea înconjurătoare, un spațiu concav. Are centrul de greutate în afara ei. Așa se întâmplă, de pildă, cu resursele necesare refinanțării deficitelor, majoritatea sunt atrase din străinătate. Așa se întâmplă și cu industriile strategice, majoritatea aparțin capitalului străin. Așa se întâmplă și cu deciziile politice, marea majoritate sunt decise sau monitorizate din străinătate. Singura păzitoare a identității noastre, care până acum nu și-a delegat extra muros starea de veghe, este cultura. Din păcate, conducătorii țării nu sunt conștienți de asta.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
E.T.: Limba vorbită în spațiul public este adeseori mai săracă decât cea vorbită în viața reală. Cred că una dintre cauze este faptul că de prea multe ori nu suntem invitați să urmărim specialiști; când asculți un specialist, chiar dacă sunt anumite dificultăți de a înțelege limbajul de specialitate, simți că ai rămas cu ceva. Altfel, este doar un mod oarecare de a petrece timpul. Revenind la afirmația lui Nichita Stănescu, aș vrea să ne gândim și la un alt fel de compatrioți: la străinii care învață limba română. Îi am în vedere atât pe cei care învață româna pentru viața de zi cu zi, dar și pe cei care studiază româna, fiind de profesie lingviști, istorici ai literaturii, istorici etc. Țin să amintesc că, la începutul lunii septembrie, Institutul de Lingvistică va organiza pentru prima oară la București, împreună cu Societatea de Lingvistică Romanică, Universitatea din București și Academia Română, Școala de Vară de Lingvistică Romanică „Alberto Varvaro“. Am fost, la rândul meu, studentă a acestei școli dedicate cercetării limbilor romanice, adică limbilor care descind din limba latină, deci vă pot confirma că învățarea românei este extrem de importantă pentru tinerii romaniști veniți de prin toate părțile Europei, nu doar din țări precum Elveția, Italia, Spania sau Franța, țări care au limbi romanice drept limbi oficiale. De altfel, actualul președinte al Societății Internaționale de Lingvistică și Filologie Romanică, profesorul Martin Maiden (Universitatea din Oxford), cât și fostul președinte, profesorul Fernando Sánchez Miret (Universitatea din Salamanca), sunt doi excepționali romaniști și amândoi au o profundă cunoaștere a limbii române, pe care o și vorbesc, de altfel, extraordinar de bine.
B.H.: Arată exact așa cum suntem: o societate complexă, în care există părți care depun eforturi serioase pentru o perfecționare continuă și altele mai puțin atente. Cred, însă, că adevăratul răspuns la întrebarea Dvs. este cum percepem toți, ca un corp comun, româna vorbită în spațiul public? Eu aș spune că situația este îmbucurătoare. Asta pentru că e limpede că limba noastră din media, de pe internet etc. abundă în abateri de la norma lingvistică, însă ele, tot în spațiul public, sunt identificate și taxate cu promptitudine de către ceilalți participanți la spațiul public, iar asta denotă existența unei mase critice de vorbitori care încă se preocupă de o cultivare reală a românei pe care o vorbesc.
Dacă ar trebui să convingeți un tânăr că limba română poate fi la fel de interesantă precum o limbă străină, ce carte/cărți i-ați recomanda?
A.C.: Nu există cărți pentru așa ceva, ci doar ideea că limba română este, pentru noi, limba maternă. Fie și pentru acest lucru, ea merită respect. Dar pentru un tânăr, o limbă este și un instrument de comunicare, dar și un atu în vederea câștigării unui salariu mai mare. Eu aș încuraja pe orice tânăr ca, pe lângă limba maternă, să mai învețe alte două limbi străine. Aceasta îi va deschide mintea și îi va lărgi portofoliul, atunci când va vrea un salariu mai bun.
D.R.: N-aș vrea să conving. Nu este necesar. Există mereu un moment al întoarcerii la limba maternă. Cât despre cărți, aș recomanda „Cartea nunții“ de G. Călinescu, „Donna Alba“ de Gib Mihăescu, respectiv povestea, pentru că te bagă în spiritul limbii fără să-ți dai seama.
D.P.: Cartea mea „De pe trotuarul celălalt“, apărută anul trecut, pentru că are texte scurte ca tweeturile și te poartă în toată istoria postdecembristă a țării din anii ’90 până în prezent. Câteodată, un text e alcătuit din cinci cuvinte. Să vadă că se poate scrie și scurt, cu sens și, mai ales, cu umor. Și aș recomanda cărți de poezie.
V.V.: Nu există o carte identitară pentru poporul român. Sau, cu alte cuvinte, nu ajunge o singură carte pentru a înțelege acest popor și pentru a-i vorbi limba în duhul ei. În primul rând aș evoca șirul de poeți: Eminescu – Arghezi – Blaga – Bacovia – Barbu – Nichita – Sorescu – Mazilescu. Apoi, proză de Sadoveanu (nu neapărat romane) – Rebreanu – Preda (mediul sătesc) – D.R. Popescu (nuvele) – Țoiu. Aș adăuga (bonus) Noica. Pentru cei mai îndrăzneți, Mateiu Caragiale, Blecher. Ați observat că am ales numai autori născuți înainte de interbelic. N-a trecut destul timp ca să-i canonizăm și pe ai noștri, postbelicii.
Simona Popescu, scriitoare: „Gellu Naum lega suprarealismul de tinerețe ca stare de spirit, nu ca număr de ani“
E.T.: Tinerilor, români sau străini, le-aș recomanda să citească poezie modernă și contemporană. E nevoie de texte care să facă să vibreze sufletul, pentru a căpăta răbdarea de a desluși tainele unei limbi.
B.H.: Aș avea o listă destul de lungă: literatura română suferă, din păcate, de lipsa studiului și a cititorilor, nu de cea a unei producții literare de înaltă calitate. Cred că pentru un tânăr culegerile din proza fantastică a lui V. Voiculescu ar putea prezenta combinația ideală de angajament al interesului cititorului în subiect și „curăția“ românei autorului.
Care scriitor român (din trecut și/sau contemporan) vi se pare că a folosit limba română în cel mai spectaculos mod? De ce?
A.C.: Eminescu, fără îndoială. El este un autentic creator de limbă română poetică. Iar prozatorul meu preferat este în continuare Constantin Țoiu. Dar trebuie să adaug imediat că avem mulți scriitori de mare valoare – desigur, toți, la modul ideal, trebuie citiți în românește pentru a le înțelege amploarea (ceea ce e valabil cu orice scriitor, în toate limbile lumii).
D.R.: Nichita a făcut cele mai spectaculoase experimente, Arghezi a săpat galerii, iar Ion Barbu a adus bucuriile criptării. Călinescu te convinge să-ți lărgești lexicul, Creangă te face atent la eveniment prin spectacolul direct, al oralității.
D.P.: Toți poeții tineri și bătrâni.
V.V.: Eminescu a scris într-o limbă încă neformată. În primii lui ani de școală, ortografia nu era nici măcar complet latinizată. E remarcabil cum a reușit să scrie o poezie atât de bogată cu un bagaj mult mai redus de cuvinte decât avem astăzi, evitând și influențele străine. Ca, de pildă, grecismele care fac deliciul nuvelei „Kir Ianulea“ a lui Caragiale. Al doilea poet pe care l-aș aminti este Nichita Stănescu. El a făcut din cuvinte palimpseste. Fiecare cuvânt avea o poveste a lui. Dacă nu chiar fiecare literă.
E.T.: Nu un scriitor, ci un istoric. Nicolae Iorga. Pentru că el a folosit activ în opera sa atât de cuprinzătoare un număr extrem de mare de cuvinte românești. Îl citim pe Iorga și descoperim o limbă română amețitor de bogată.
B.H.: Mihail Sadoveanu și, de fiecare dată când m-ați întreba asta, răspunsul ar fi la fel de prompt: Mihail Sadoveanu. Îmi dau seama că azi e un scriitor care se studiază puțin și se citește și mai puțin, însă, din perspectiva lingvistului, Sadoveanu are acea calitate a unei limpezimi fără seamăn printre toți ceilalți scriitori români. Iar asta este spectaculos: de obicei, tendința generală este aceea de a privi eleganța limbii într-o perspectivă barocă, care rezultă adeseori în turnuri alambicate, greu de urmărit și pe alocuri, de ce nu, de-a dreptul greoaie. Sadoveanu este acel scriitor român a cărui limbă este, în toate scrierile lui, imediat inteligibilă, imediat transparentă, fără ca asta să o facă săracă, ci dimpotrivă, e o simplitate perfect rotunjită, care e, dacă vreți, la fel ca faimoasa Pietà a lui Michelangelo: atât de bine șlefuită, încât la suprafață nu se mai vede nicio urmă din dalta care i-a dat formă.
Există un cuvânt românesc pe care îl iubiți pur și simplu pentru cum sună?
A.C.: Da, „mamaie“ și „tataie“. Nu numai că sunt înrudite cu „mama“ și „tata“, dar acel „-ie“ final le dă duioșie, candoare; sună ca o declarație de dragoste pentru bunici.
D.R.: Multe. Dar „amăgire“ e pe primul loc. Nu doar că foșnește, dar își cântă istoria, drumul lui lung prin alte limbi. De-aia i-am și dedicat un capitol în romanul „Manuscrisul fanariot“.
D.P.: „Alandala“ (care cred că-i de orgine greacă), „Servus“ (latin), „maram“.
V.V.: Îmi place distincția, unică în felul ei, dintre liniște și tăcere. Deși sunt socotite adesea sinonime, nu e deloc așa. Tăcerea, absența zgomotului, e o stare exterioară. Extra muros. Liniștea, în schimb, o stare de limpezime lăuntrică. Tăcerea e ceva ce împart cu lumea din jur. Liniștea e marele meu secret. Nu spunem „mă tac“, dar spunem „mă liniștesc“, care este reflexiv.
E.T.: Nu, deși, ca să dau, totuși, un răspuns pozitiv la această întrebare, aș putea zice „trimbulind“, revenind astfel la Nichita Stănescu pe care tocmai l-am evocat. Îmi place însă să învăț cuvinte românești noi sau să aflu sensuri noi ale unor cuvinte. Să vă dau un exemplu. Pentru a celebra Ziua Limbii Române, începând din această toamnă, marile proiecte lexicografice istorice derulate în Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti“, mă refer la „Dicționarul limbii române“ și „Dicționarul etimologic al limbii române“, vor include în corpusul de texte și lucrări literare realizate, după 1940, de autori din Republica Moldova sau, mai recent, de autori români stabiliți în diaspora. Citind textele care vor fi introduse în corpusul lucrărilor lexicografice, am căutat de multe ori în dicționar anumite cuvinte sau anumite sensuri.
B.H.: Da, da… cuvântul „pământ“. Are, în urechea mea, un sunet greu, dar reconfortant… sună stabil și sigur. Îmi mai place și pentru că e unul dintre cuvintele în care se poate observa structura fonologică care dă românei individualitatea specifică printre celelalte limbi romanice.
\n const _iprc = performance.now();\n\u003C/script>\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\”>\nconsole.log(\”*** cookieconsent done:\”, Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000);\n gtag(‘event’, ‘cookieconsent’, {\n name: ‘load’,\n value: Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000\n });\n\u003C/script>\n\u003C!– END PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”//a.teads.tv/page/99553/tag\” async=\”true\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cdiv data-ad=\”adevarul.ro_728x90_sticky_display_bottom_adevarul_bottom_center_leaderboard\” data-devices=\”m:0,t:1,d:1\” class=\”demand-supply\”>\u003C/div>\n\n{{#if context.content}}\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”https://cnt.trvdp.com/js/1544/6545.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\n{{/if}}\n\n\n”,”html_mobile”:”\n\n\n\u003C!– CHECK PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\u003Cscript>\n const _iprc = performance.now();\n\u003C/script>\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\”>\nconsole.log(\”*** cookieconsent done:\”, Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000);\n gtag(‘event’, ‘cookieconsent’, {\n name: ‘load’,\n value: Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000\n });\n\u003C/script>\n\u003C!– END PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\n\u003Cscript\n class=\”optanon-category-C0004\”\n type=\”text/plain\”\n src=\”//a.teads.tv/page/99553/tag\”\n async=\”true\”\n>\u003C/script>\n\n{{/unless}} \n\n\u003Cdiv\n data-ad=\”adevarul.ro_sticky_mobile_bottom\”\n data-devices=\”m:1,t:0,d:0\”\n class=\”demand-supply\”\n>\u003C/div>\n\n{{#if context.content}} \n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”https://cnt.trvdp.com/js/1544/6545.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n{{/if}}\n\n”},”updated_at”:”2025-11-01T11:31:21.462Z”},”AdPosition_head”:{“data”:{“custom_fields”:{},”for_desktop”:true,”for_mobile”:true,”html_desktop”:”\u003Cmeta name=\”profitshareid\” content=\”934cd37887433d585a2a227ef0576fcc\” />\n\n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\n{{#if context.content}}\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://jsc.mgid.com/site/960965.js\” async>\u003C/script>\n\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\”>\n (function () {\n if (document.location.pathname.indexOf(“https://adevarul.ro/ghid-de-cumparaturi”) === 0) {\n return;\n }\n\n const s = document.createElement(\”script\”);\n s.src = \”https://srv.divee.ai/storage/v1/object/public/sdk/divee.sdk.latest.js\”;\n s.setAttribute(\”data-project-id\”, \”4428864e-2da6-4fef-a83c-c16c2dfe86d9\”);\n s.async = true;\n document.head.appendChild(s);\n })();\n\u003C/script>\n\n\n\n\n\n{{/if}}\n\n\u003Cscript>\n window.teads_analytics = window.teads_analytics || {};\n window.teads_analytics.analytics_tag_id = \”PUB_26459\”;\n window.teads_analytics.share = window.teads_analytics.share || function() {\n ;(window.teads_analytics.shared_data = window.teads_analytics.shared_data || []).push(arguments)\n };\n\u003C/script>\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://a.teads.tv/analytics/tag.js\”>\u003C/script>\n\n\n{{#unless context.features.nolivesupply}}\n\u003Cscript async data-cfasync=\”false\” type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://live.demand.supply/up.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js?client=ca-pub-3345426167175409\” crossorigin=\”anonymous\”>\u003C/script>\n\n \u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://terrific.live/terrific-sdk.js\” storeid=\”iN6X0VPTDIicsVPKX6p0\”>\u003C/script>\n\n{{/unless}}\n\n\u003Cstyle>\n.google-adposition > div {\n flex-grow: 1;\n}\n\n.google-adposition:has(iframe) {\n background-image: none !important;\n}\n\n.menu-fixed .menu .headContainer .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\narticle header .title .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\n#onetrust-banner-sdk #onetrust-accept-btn-handler {\n margin-bottom: 10px;\n }\n\n #onetrust-banner-sdk #onetrust-reject-all-handler {\n visibility: hidden;\n }\n\n\u003C/style>\n\n \u003C!– Facebook Pixel Code –>\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0002\”>!function(f,b,e,v,n,t,s){if(f.fbq)return;n=f.fbq=function(){n.callMethod?n.callMethod.apply(n,arguments):n.queue.push(arguments)};if(!f._fbq)f._fbq=n;n.push=n;n.loaded=!0;n.version=’2.0′;n.queue=[];t=b.createElement(e);t.async=!0;t.src=v;s=b.getElementsByTagName(e)[0];s.parentNode.insertBefore(t,s)}(window,document,’script’,’https://connect.facebook.net/en_US/fbevents.js’); fbq(‘init’, ‘1346397800155390’); fbq(‘track’, ‘PageView’);\u003C/script>\u003Cnoscript> \u003Cimg height=\”1\” width=\”1\” src=\”https://www.facebook.com/tr?id=1346397800155390&ev=PageView&noscript=1\”/>\u003C/noscript>\u003C!– End Facebook Pixel Code –>\n\n\u003C!– alternativeAds –>\n”,”html_mobile”:”\u003Cmeta name=\”profitshareid\” content=\”934cd37887433d585a2a227ef0576fcc\” />\n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n{{#if context.content}}\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://jsc.mgid.com/site/960965.js\” async>\u003C/script>\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\”>\n (function () {\n if (document.location.pathname.indexOf(“https://adevarul.ro/ghid-de-cumparaturi”) === 0) {\n return;\n }\n\n const s = document.createElement(\”script\”);\n s.src = \”https://srv.divee.ai/storage/v1/object/public/sdk/divee.sdk.latest.js\”;\n s.setAttribute(\”data-project-id\”, \”4428864e-2da6-4fef-a83c-c16c2dfe86d9\”);\n s.async = true;\n document.head.appendChild(s);\n })();\n\u003C/script>\n\n{{/if}}\n\n\u003Cscript>\n window.teads_analytics = window.teads_analytics || {};\n window.teads_analytics.analytics_tag_id = \”PUB_26459\”;\n window.teads_analytics.share = window.teads_analytics.share || function() {\n ;(window.teads_analytics.shared_data = window.teads_analytics.shared_data || []).push(arguments)\n };\n\u003C/script>\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://a.teads.tv/analytics/tag.js\”>\u003C/script>\n\n{{#unless context.features.nolivesupply}}\n\u003Cscript async data-cfasync=\”false\” type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://live.demand.supply/up.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://terrific.live/terrific-sdk.js\” storeid=\”iN6X0VPTDIicsVPKX6p0\”>\u003C/script>\n\n{{/unless}}\n\u003Cstyle>\n\n.google-adposition:has(iframe) {\n background-image: none !important;\n}\n\n.menu-fixed .menu .headContainer .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\narticle header .title .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\n#onetrust-banner-sdk #onetrust-accept-btn-handler {\n margin-bottom: 10px;\n }\n\n #onetrust-banner-sdk #onetrust-reject-all-handler {\n visibility: hidden;\n }\n\u003C/style>\n”},”updated_at”:”2026-07-22T15:44:05.196Z”}},”last_changed”:”2026-08-29T13:22:06.378Z”,”page”:{“created_at”:”2026-08-19T18:57:11.447Z”,”created_by”:1,”custom_fields”:{},”domain”:”adevarul.ro”,”id”:99,”last_published_at”:”2026-08-19T18:57:12.918Z”,”name”:”Content layout (article)”,”published”:1,”s3_hash”:”a5e0764cf3bce051367545eab1538b4619e8ecb9″,”slug”:null,”title”:”Content layout”,”type”:”layout”,”updated_at”:”2022-07-21T08:27:20.732Z”,”version_id”:271},”path”:”/stil-de-viata/cultura/cum-a-schimbat-tiktok-limba-romana-si-ce-2552751.html”,”pathArray”:[“”,”stil-de-viata”,”cultura”,”cum-a-schimbat-tiktok-limba-romana-si-ce-2552751.html”],”type”:”content”,”url”:”https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/cum-a-schimbat-tiktok-limba-romana-si-ce-2552751.html”,”features”:{},”query”:{},”domain_config”:{“MISC”:{“logo”:{“width”:320,”height”:50}},”SYSTEM_TAGS”:[“noads”,”nocomments”,”sex”,”advert”,”advertorial”,”video”,”galerie”,”live”,”foto”,”exclusiv”,”analiza”,”interviu”,”reportaj”,”breaking news”],”default”:{“lang”:”ro”,”domain”:”adevarul.ro”,”alternateDomain”:”adevarul-ro.adh.reperio.news”,”friendlyName”:”Adevărul”,”logoURL”:”https://adevarul.ro/favicon-144-precomposed.png”}},”client”:{“is_mobile”:false}}
