Bonus: un președinte care surâde n-are încă paltonul pe capotă și căciulă ca a lui Ceaușescu (drept e că nu l-a prins încă hora micii uniri) și pare mai puțin scârbit când întâlnește, tot mai rar, un om fără funcție.
Glodul tradițional, în care până și istericii, țațele și ghiolbanii sunt proștii noștri, și ce dacă pică șandramaua, oricum n-are nimeni timp de atenție și îngrijorare cât cade tencuiala, cum suntem prinși între cuantumul șpăgilor, puii cu salmonella, Justiția cu Savonea și ce a mai fătat gândul lui Gică Nuvulon Simion.
Iar eminențele cenușii de la români sunt mai mult maronii, așa, și au o idee vagă cu privire la ce trebuie făcut. Trebuie făcută treabă! De care? Mare, pesemne. Toți se angajează, își asumă!, că sunt puși pe făcut treabă. Cum, de unde, cu cine? Să nu facem chiar toată treaba din prima zi!
Românii sunt hazlii, le arde de șagă. Marii datornici acumulează datorii și mai mari, fiscul e în adormire când vine vorba de dânșii, a nu se deranja. Securistanul prosperă, românul de rând merge la clasa a doua, s-a refugiat în misticism, crede în delirul oricui latră mai abitir, a abandonat rațiunea și s-a lăsat deja devorat de dezgust, îi urăște pe toți și ar da cu drag foc țării și lumii întregi. Asta e toată fascinația pentru guru de TikTok și pentru Putin, restul sunt baliverne ideologice.
Recomandări
Victor Ponta a primit în instanță, ca despăgubiri, o sumă de zece ori mai mică decât cerea pentru achitarea din Dosarul Turceni-Rovinari. Cu cine va „împărți” banii fostul premier
În afară de ură pură și iluzii cauzate de decuplarea severă de la realitate, de dorință de răzbunare nu e nimic, absolut nimic, aici.
Perpeliri cu legionarii și biserica, bună dimineața. Cu excepția lui Caragiale nu găsești un anti-anti-semit în elita intelectualilor români din secolele XIX-XX nici dacă îl cauți cu lumânarea (sau cu o făclie aprinsă de Paști).
Anomalii cu retard moral ajung în Parlament, vidanje pe dos, stropitoare cu fecale orale ajung repere morale și tot așa.
Dacă exista justiție în țara românească, dar nu există, când se strângeau partidele prin congrese se desfășurau în sala mare de la Rahova și aveai pe puțin o mie de ani de pușcărie acolo.
Iar dacă pictorul scelerat era de la români, îl alintau Hitlerică și ziceau că a și făcut, așa că nicio surpriză: Madam Marș, care a dus mahalaua televizată la nivelul următor cu vocabularul ei de grăjdar lobotomizat, e acum Ancuța, ce drăguț, și caută piețele de lobodă și castraveți, gospodărește.
Cât despre eternul feminin în politică, acum o sută de ani românii o aveau pe Regina Maria. În secolul XXI le-au dat pe Udrea, Dăncilă, Firea și Olguța. Atât s-a putut.
Preferatul meu rămâne, totuși, Grindeanu din Valahia de Nordis, care a anunțat cu rictusul său de hienă de la teatrul de păpuși gonflabile ale sistemului că gata!, mâine începem. Și mâine, desigur, a fost sâmbătă.
Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media – filtrate rapid de un consumator compulsiv – Costi Rogozanu.
ABONEAZĂ-TE
Urmărește cel mai nou VIDEO
