Mai puțin de o lună ne desparte de evenimentul ,,Healthcare Forum 2026. Adevărul despre Sănătătea României”. Printre temele care vor fi dezbătute se numără criza de personal medical. În acest sens, integrarea medicilor rezidenți în sistemul de sănătate influențează puternic felul în care merg lucrurile. Numai că problemele cu care se confruntă medicii la început de carieră sunt multe, reclamă aceștia: de la faptul că prea puțini au un loc de muncă asigurat după terminarea rezidențiatului și până la volumul mare de muncă. Despre ce înseamnă să fii rezident în România am stat de vorbă cu Diana Nastasă, președintele Societății Multidisciplinare a Medicilor Rezidenți (SMMR) și speaker în cadrul evenimentului organizat de „Adevărul”.
FOTO Shutterstock
Principalele probleme identificate de reprezentanții rezidenților
Societatea Multidisciplinară a Medicilor Rezidenți a oferit și o listă a principalelor provocări pe care le-au identificat în rândul programelor de rezidențiat din România. Acestea sunt:
- Sănătatea
organizațională și Resursele umane: Se observă un nivel ridicat de
suprasolicitare cauzat de deficitul de personal și frecvența gărzilor,
aspecte care generează un risc crescut de burnout. - Structura
ierarhică și autonomia: Procesul de formare este marcat de autonomie
limitată, ceea ce într-o oarecare
măsură este normal, și de ierarhii rigide, care pot afecta dezvoltarea
profesională și inițiativa clinică. - Calitatea
instruirii: Există disparități majore în procesul de învățare, calitatea
mentoratului și expunerea la cazuri fiind dependente de centrul de
pregătire. - Infrastructura
și suportul logistic: Eficiența actului medical este îngreunată de o
birocrație excesivă, sisteme IT deficitare și lipsa dotărilor de bază
(echipamente și medicație) în unele centre. - Curricula
în rezidențiat: Unii colegi ne-au semnalat că rotațiile de stagiu (module
obligatorii în pregătirea în rezidențiat) sunt adesea necorelate cu
necesitățile curriculare. - Pachetul
salarial: Percepția multor colegi este că nivelul de responsabilitate și
volumul de muncă depus nu se reflectă în remunerarea actuală.
„Există o concordanță doar parțială între mentalitatea sistemului medical și așteptările noii generații de profesioniști”
Adevărul: Cât
de mare este diferența între numărul locurilor scoase la rezidențiat și cel al
posturilor disponibile după perioada rezidențiatului?
Diana Nastasă: Între 6-10% dintre medicii rezidenți au alocate posturi la intrarea în
rezidențiat (a fost un maxim de 10% acum câțiva ani). Una dintre echipele
noastre de voluntari a urmărit aceste cifre pentru un interval de aproximativ
10 ani. Am încercat să facem calculul și câți medici rezidenți dintr-o generație
ar avea postul asigurat, dar este imposibil de calculat de către cineva care
are acces doar la datele publicate, în sensul că am încercat să urmărim pe
site-ul oficial al Guvernului (posturi.gov.ro) câte posturi sunt scoase pentru
medici specialiști sau rezidenți de ultimul an (căci legislația permite
angajarea medicilor rezidenți în spitalele de stat pe perioada nedeterminată
începând cu ultimul an de rezidențiat, dacă aceștia nu au deja alt post pe
perioadă nedeterminată). Problema a fost că un anumit anunț cu mai multe
posturi, într-un anumit spital, se repeta cu exact același text de două-trei ori în
anul pe care l-am luat în considerare și, din ce ne-am documentat ulterior, am
aflat că, dacă „la prima strigare” nu se prezintă nimeni (anunțul are
valabilitate limitată), spitalele pot reorganiza același concurs. Ceea ce duce,
evident, la date dublate sau triplate, o estimare eronată a posturilor
disponibile.
Diana Nastasă, medic rezident în anul IV și președinte SMMR
Multe
posturi dintre cele care ar putea fi asigurate după perioada rezidențiatului
sunt în spitale mici, din provincie. De ce nu sunt aceste locuri atractive
pentru tinerii medici și cum ar putea deveni?
În rural, într-adevăr, există doar câteva spitale de psihiatrie și cabinele
de medicină de familie. Spitale există doar în urban mic și mare, deci pentru
majoritatea specialiștilor nu se pune problema de a lucra in mediul rural, după cum bine ați zis. SMMR a efectuat o consultare acum câțiva ani de unde reieșeau
în ce condiții aceste posturi ar deveni atractive și pe care ar trebui să o
relansăm. Rezultatele respective scoteau la iveală cu un procent important
dintre colegii de la acea vreme ar lucra în urbanul mic, dar câteva dintre
condițiile esențiale erau: să aibă instituții de învățământ pentru copii,
infrastructura locală bine pusă la punct (drumuri asfaltate și transport în
comun bine conectat cu urbanul mare) și dotări minime necesare pentru spital,
pentru specialitatea lor.
Cum arată o săptămână din viața unui medic rezident?
Programul de lucru al
rezidenților depășește frecvent norma teoretică de 40–48 de ore pe săptămână,
ajungând în medie la 51 de ore săptămânal în România, conform unui studiu
realizat de EJS (REST JD), și putând depăși 60-70 de ore pe specialitățile
chirurgicale. În secțiile cu deficit de personal sau cu linii de gardă multiple,
această suprasolicitare este rezultatul cumulării responsabilităților clinice
și a procedurilor medicale cu un volum administrativ considerabil (raportări,
întocmirea foilor de observație și consulturi).
Este
mentalitatea actuală din sistemul de sănătate românesc în concordanță cu ceea
ce își doresc medicii la început de carieră?
Există o concordanță doar
parțială între mentalitatea sistemului medical și așteptările noii generații de
profesioniști. În timp ce structurile actuale rămân ancorate într-un model
bazat pe ierarhie rigidă, volum de muncă ridicat și rezistență fizică, tinerii medici
prioritizează dezvoltarea bazată pe competențe, feedback constructive și își
doresc mai ales un echilibru sănătos între viața profesională și viața
personală.
Sunt
rezidenți care ajung să aibă îndoieli cu privire la calea aleasă? De ce se
întâmplă acest lucru?
Da, incertitudinea privind
alegerea specialității este prezentă în rândul rezidenților, fiind alimentată
de discrepanța dintre așteptări și realitate, precum și de accesul limitat la
formare practică în primul/primii ani de pregătire în rezidențiat.
Factori
precum epuizarea, lipsa controlului asupra parcursului de pregătire (rotații și
mentorat) și incertitudinea privind integrarea pe piața muncii post-rezidențiat
exercită o presiune majoră. În acest context, presiunile financiare și
familiale transformă schimbarea de specialitate sau înscrierea la un nou
concurs de intrare în rezidențiat într-o practica nu atât de rară pe cât ar
trebui să fie.
Care
credeți că sunt principalele puncte slabe ale sistemului medical din România și
care principalele puncte forte?
Puncte slabe: subfinanțare și infrastructura inegală, deficit și distribuție
inechitabilă a personalului (mai ales în provincie), birocrație stufoasă,
digitalizare fragmentată (ceea ce afectează mai ales pacientul din punctul
nostru de vedere), programele de prevenție au făcut mulți pași în ultimii ani,
dar cumva tot mai este mult de muncă – o mai bună mediatizare și informare a
publicului despre aceste programe ar fi utilă, acces inegal al populației la
servicii de sănătate și liste de așteptare mai transparente (pentru pacienți
cel puțin).
Puncte forte: avem centre universitare cu expertiză înaltă pe patologii
complexe, specialiști bine pregătiți, capacitate bună în „high-acuity” în
marile orașe, potențial mare de recuperare prin investitii țintite și
standardizare. Un mare punct forte îl reprezintă profesorii, tinerii
specialiști și medicii rezidenți care încă au ambiție și disponibilitate de a
aduce îmbunătățiri în sistem.
Cine este Diana Nastasă
Diana Nastasă, președintele Societății Multidisciplinare a Medicilor Rezidenți este medic rezident în anul IV și a ales specializarea Sănătate Publică și Management.
,,Am absolvit la UMF Cluj. Pentru mine a fost o alegere foarte bună din toate punctele de vedere. Alegerea specialității am făcut-o abia în ultimul an de facultate (când Sănătatea Publică era în curricula UMF Cluj), iar siguranța legată de aceasta a apărut doar după ce am promovat concursul de intrare în rezidențiat. Este destul de diferită de tot ce am făcut în facultate, dar îmi place să lucrez cu cifre, statistici, rapoarte și îmi place ideea de standardizare a serviciilor. Cred că această specialitate este foarte ofertantă după rezidențiat, dar am sacrificat, din păcate, unele capitole mari pe care le-am studiat în facultate și care mi-au plăcut”, spune medicul.
Criza de personal medical, dezbătută la Healthcare Forum
,,Criza de personal medical” este doar unul dintre subiectele dezbătute la Healthcare Forum by Adevărul, în cadrul panelului ,,Public, privat și străinătate”. Celelalte subiecte dezbătute vor fi:
- Diferențele dintre sistemele de sănătate ale țărilor UE
- Colaborarea privat–stat, situația medicilor care lucrează la stat și în privat; când trebuie să mergem la stat și de ce.
- Rolul investițiilor private în sănătate.
Vorbitori vor fi dr. Cătălin Cîrstoveanu (șef Secție Terapie Intensivă Neonatală, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ,,Marie Curie”), dr. Lucian G. Pop (medic primar Obstetrică Ginecologie, șef de lucrări la UMF ,,Carol Davila”), Monica Althamer (directorul programelor ,,Spitale Publice din Bani Privați” și ,,NaviCare”, Fundația Metropolis) și dr. Alexandru Ulici (manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii ,,Grigore Alexandrescu”). Moderatoarea panelului va fi Irina Petraru.
La evenimentul organizat de „Adevărul” vor participa și ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, dar și președintele ANMCS, Valentin-Florin Ciocan și Vlad
Adevărul este un mediator imparțial care aduce la un loc toate vocile relevante din domeniu. Sănătatea nu este doar un serviciu, ci o infrastructură critică care sustine funcționarea societății. Adevărul facilitează un dialog echilibrat și constructiv între cei care pot aduce schimbari în direcția sistemului sanitar: guvernanți, medici, directori de spitale, investitori, managerii companiilor din domeniu, pacienți și experți în digitalizare.
