Mult timp a persistat în mentalul colectiv ideea că oamenii preistorici se îmbrăcau doar în blănuri, fără estetică vestimentară, preferând utilitatea. Descoperirile arheologice scot la iveală o realitatea nebănuită.
Îmbrăcăminte de acum 7000 de ani FOTO Tom Björklund / University of Helsinki
Atunci când vorbim de populații străvechi, în special de oamenii vremurilor preistorice, există, în mentalul colectiv, concepția că strămoșii noștri fie umblau goi, în zonele calde, fie înfășurați pur și simplu în blănuri, fără urmă de estetică vestimentară. Nu mai vorbim de reprezentările în care sunt înfățișați cu părul și barba în neorânduială, purtând un soi de zdrențe din bucăți de piele, blană sau alte materiale găsite prin natură. Cercetările arheologice și studiile din ultimele decenii schimbă însă total despre moda în „Epoca de piatră”.
Câteva fragmente de piese vestimentare păstrate în condiții excepționale, dar și bijuterii sau alte elemente de podoabă au scos la iveală faptul că oamenii preistorici aveau un simț estetic deosebit și reușeau să îmbine armonios utilitatea vestimentației cu valoarea sa ritualică și estetică. Aveau elemente vestimentare complexe, compuse din multe piese, cusute atent sau împletite, foloseau tehnici de tăbăcire a pielii și de prelucrare a blănurilor, rezultând obiecte care ar face invidioase până și casele de modă din prezent. Nu mai vorbim de podoabe făcute din tot felul de materiale, de la os, la pene și metal prețios. Sunt specialiști dar și dovezi că oamenii preistorici practicau tatuajul, cel mai probabil cu importanță ritualică, dar și pictură corporală.
O elită preistorică, picturi faciale și ornamente complexe
Unul dintre cele mai bune exemple de modă preistorică a fost descoperit în cimitirul „Ekaterinovsky Mys” din regiunea Samara (în sudul Rusiei, pe malurile Volgăi). Aici, în vara anului 2013, localnicii au început să sape o groapă în scop industrial și au dat, din întâmplare peste oase de animale, podoabe și alte artefacte. Au fost anunțate autoritățile, care la rândul lor au chemat o echipă de arheologi. Specialiștii au descoperit că în zonă este un adevărat cimitir neolitic cu o vechime de peste 6000 de ani, conform datărilor cu radiocarbon a diferitelor artefacte. Au fost descoperite în jur de 100 de morminte preistorice aparținând culturii Samara. Descoperirile sunt importante și din perspectiva portului și vestimentației din acea perioadă. Și asta fiindcă au fost găsite numeroase podoabe, însemne ale puterii sau obiecte ritualice.
„Excavarea cimitirului a fost efectuată în perioada 2013-2018. În această perioadă, am studiat 100 de morminte, inclusiv situri cu ceramică de tip guler și complexe de sacrificiu. Majoritatea scheletelor se aflau într-o poziție extinsă pe spate. Există câteva schelete pe spate cu picioarele îndoite la genunchi, înmormântări secundare și înmormântări separate ale craniilor. S-a folosit ocru. Inventarul a inclus mărgele realizate din scoici, produse din piatră, dinți de animale, oase și coarne. Acolo am distins morminte cu sceptre de piatră și tije zoomorfe realizate din corn. Cimitirul aparține culturii Samara și datează din a doua jumătate a mileniului VI î.Hr”, precizează A.I. Korolev, Anna F. Kochkina și Dmitry Stashenkov în lucrarea „The Early Eneolithic burial ground at Ekaterinovsky Cape in the forest-steppe Volga region”.
Mormântul cu numărul 45 s-a dovedit a fi o descoperire unică și extrem de valoroasă. Și asta datorită inventarului funerar. În mormânt se afla scheletul unui bărbat care a murit la vârsta de 25 de ani. Avea o înălțime de aproximativ 1.73 metri și se pare, spun specialiștii, era un membru al elitei tribale sau un tânăr șaman. Și asta datorită unei podoabe sau mai degrabă accesoriu vestimentar pentru acoperirea capului. Mai precis, avea o scufie din piele, care se lega sub bărbie. Deasupra acesteia era montată o figurină zoomorfă sub forma unei păsări cu cioc lung și pene colorate. Era un accesoriu artizanal realizat prin sculptarea unor oase de elan și cu adăugiri de pietre colorate și pene așișderea.
Se presupune că individul purta și pictură facială, ritualică, simbolică, care să exprime statutul sau funcția în societate. Respectivul accesoriu vestimentar pentru acoperirea capului era spectaculos. Interesant este faptul că în mormânt s-au descoperit și resturi osteologice de la alți indivizi. Adică două mâini și două tibii. Plus alte oase de animale. Dacă era un membru al elitei probabil au fost sacrificate persoane la înmormântarea acestuia sau era vorba doar de un cult al strămoșilor. Tânărul a murit în urma unor traumatisme craniene, provocate probabil în urma unui atac.
Modă de top în vremurile preistorice ale nordului îndepărtat
În anii 80, în Suedia, s-au descoperit două cimitire neolitice deosebit de interesante mai ales pentru discuția privind moda în epoca preistorică. Este vorba despre cimitirele Skateholm I și II din provincia Scania. Acestea formau un complex funerar important din epoca de piatră, cu 87 de morminte. Destul de recent, inventarul din acest morminte, care cuprindea inclusiv resturi de obiecte vestimentare, podoabe și alte obiecte de uz casnic, a fost cercetat cu ajutorul tehnologiei moderne. Mai precis din inventarul a 35 dintre aceste morminte, cercetătorii au separat fibrele microscopice de sedimente folosind o tehnică asistată de apă, dezvoltată de proiectul „Animals Make Identities” al Universității din Helsinki. Rezultatele studiului au apărut în „Archaeological and Anthropological Sciences”. Practic, această metodă izolează fire de păr microscopice și fragmente de pene din sol, chiar și atunci când nu mai există textile vizibile.
Cercetătorii spun că metoda a funcționat pe o gamă largă de probe și a confirmat că materialul organic puternic descompus poate persista în sedimentele funerare obișnuite. Aceste cercetări au adus informații deosebit de prețioase despre moda din preistorie, mai ales că informațiile despre îmbrăcămintea din epoca de piatră din nordul Europei au fost mereu foarte limitate. Materialele organice, cum ar fi blana și fibrele vegetale, rareori supraviețuiesc, cu excepția unor medii speciale, cum ar fi siturile îmbibate cu apă sau gheața.
În concluzie, analizele științifice au identificat faptul că acele populații care au trăit în Suedia acum 7000 de ani foloseau haine realizate din blănuri de mustelide, feline și alte mamifere mici, dar și din piei de cerb roșu, bivol sau bizon european. Hainele erau lucrate în mod elaborat și totodată înfrumusețate cu pene de păsări acvatice sau răpitoare. De exemplu, în jurul mai multor cranii, cercetătorii au găsit pene de bufniță, șoim sau vultur, împreună cu fire de păr de la animale mici cu blană.
Acest lucru sugerează prezența unor coafuri decorate cu pene, foarte complexe, cu împletituri, dar și existența unor accesorii vestimentare pentru acoperirea capului, precum scufii sau „coifuri” din piele, blană și pene. Impresionantă este descoperirea din mormântul unui copil de cel mult opt ani, care era îmbrăcat într-o superbă pelerină din piele de căprioară iar pe cap avea un soi de acoperământ, ca o pălărie realizată din pene de ciocănitoare, amplasate pe o scufie de piele fină, și ornată cu dinți de cerb roșu.
O altă femeie avea un veșmânt realizat tot din piele de căprioară, foarte elaborat iar în picioare, încălțăminte din piele de nurcă, ornată cu pene. Totodată au fost găsite numeroase podoabe deosebit de frumoase și elaborate.
„În mormântul 58, rămășițe de blană și pene de la picioare indică pantofi multicolori. O înmormântare a unei femei de peste 60 de ani conținea un fir de păr alb de iarnă de la o hermină sau nevăstuică, un fir de păr maro de felină și fragmente de pene de pasăre lângă picioarele ei. Aceste urme sugerează încălțăminte confecționată din materiale animale contrastante”, precizează specialiștii de la „Arcaeology News”.
Bogăția unei căpetenii. Podoabe de aur inclusiv în zona organelor genitale
Elita societății preistorice sau a celei care făcea tranziția către epoca metalelor, avea o vestimentație deosebit de bogată, cu multe elemente ritualice, spectaculoase, care să le reflecte statutul. Iar cel mai bun exemplu îl reprezintă mormântul 43 din cimitirul eneolitic de la Varna.
Acesta conține resturile osteologice ale unei căpetenii cu un inventar extrem de bogat, atât cantitativ cât și calitativ. Bijuteriile sunt impresionante atât prin cantitatea de metal prețios folosit dar și prin bogăția de forme și utilizări. Cimitirul din Varna a fost descoperit în anii 1970, iar arheologii din Bulgaria au dat peste o civilizație impresionantă din mileniul al V lea îHR, care utiliza aurul pe scară largă pentru confecționarea podoabelor. Cel mai interesant și cel mai bogat a fost acest mormânt 43.
Bărbatul aflat în interior era de rang foarte înalt, înmormântat cu bogății uriașe. În mormântul său s-a găsit cel mai mult aur din epoca sa. Acest bărbat puternic, după cum arată resturile osteologice, a trăit acum 4500 de ani îHr pe teritoriul de astăzi al Bulgariei. Nu mai puțin de 1.5 kilograme de aur, reprezentând pandantive, brățări, mărgele, arme ceremoniale și bijuterii ornamentate au fost descoperite în mormânt. În jurul oaselor se aflau unelte din piatră șlefuită și instrumente din cupru, alături de aranjamente simbolice de sfere și plăci de aur plasate cu precizie ritualică. Bogăția mormântului sugerează nu doar o bogăție imensă, ci și existența unei ierarhii sociale timpurii, a unor sisteme de credințe dar și a unor rețele comerciale la distanță în Europa eneolitică. Interesantă era inclusiv o podoabă destinată penisului. Mai precis, o teacă pentru organul genital realizată din aur masiv.
Cum arăta un om preistoric, cu haine de „călătorie”
Dincolo de aceste veșminte ritualice sau de „haute couture” ale preistoriei, existau și echipamente practice, de călătorie, de muncă, de vânătoare. Un exemplu perfect îl oferă ținuta lui Otzi, „omul ghețarilor”, un individ care a murit acum 5300 de ani și a fost găsit mumificat în 1991 în trecătorile Alpilor Ötztal, la granița italo-austriacă. Având în vedere capacitatea de conservare a gheții, s-au păstrat în mare parte și hainele lui Otzi. Sunt o adevărată comoară pentru oamenii de știință, care au putut vedea, în sfârșit, cum arăta o ținută de zi cu zi, a oamenilor din eneolitic.
Îmbrăcămintea era practică și funcțională fiind confecționată din piele și iarbă împletită, oferindu-i protecție împotriva frigului și a umezelii. Diferitele părți ale pieselor vestimentare erau cusute cu tendoane de animale, fibre de iarbă și lemn de copac. Nu s-a găsit lână sau material textil țesut. Avea mai multe obiecte vestimentare. De exemplu, pelerina care ajungea până la genunchi acoperindu-i partea superioară a corpului și coapsele era confecționată din fâșii de piele de capră și oaie, cusute împreună cu tendoane de animale. Purta haina cu blana pe exterior.
„Pantalonii” lui Otzi constau din două jambiere separate, de aproximativ 65 cm lungime. Erau confecționate din fâșii de piele de capră domestică. Partea de sus a jambierelor era întărită cu fâșii de piele și era înnodată pe curea cu o fâșie suplimentară de piele. În partea de jos a jambierelor se aflau niște bucle care erau prinse de pantofi. Lenjeria intimă a lui Otzi era făcută din fâșii înguste din piele de oaie cusute împreună. Era purtată între picioare și fixată în centură. Încălțămintea lui Otzi era formată din mai multe straturi: partea interioară era confecționată din plasă de tei, care menținea căptușeala din iarbă uscată la un loc, având funcție de izolare termică. Partea exterioară era confecționată din piele de căprioară și, la fel ca plasa, era cusută de talpă, cu un strat de blană, cu părul către interior. Pantoful era strâns pe picior și închis cu șnururi de rafie. Pe cap, Otzi purta o căciulă din piele de urs prinsă sub bărbie cu o curea de piele.
