Într-o mișcare care a luat prin surprindere scena politică europeană, giganții tehnologici Meta, Google și Microsoft au decis să suspende publicitatea politică pe toate platformele lor din Uniunea Europeană. Decizia vine odată cu intrarea în vigoare a noilor reguli de transparență în publicitatea electorală, un set de norme menite să limiteze dezinformarea și influențele străine în campaniile electorale.
Noua legislație, cunoscută sub numele de ”Regulamentul privind transparența și direcționarea publicității politice”, obligă platformele online să dezvăluie cine finanțează reclamele, cât costă acestea și ce criterii de direcționare sunt folosite. Scopul declarat: mai multă claritate pentru alegători și mai puține manipulări în spațiul digital.
Însă, în loc să se conformeze, marile companii au ales să apese butonul de „pauză” pe întregul segment politic. Un gest pe care unii îl consideră pragmatic, alții—profund dăunător democrației, scrie politico.eu.
„Cei mici pierd, cei mari rezistă”
Companiile au criticat, de asemenea, lipsa de claritate din partea Comisiei Europene. Ghidurile de implementare ale noii legi au fost publicate cu doar două zile înainte de intrarea în vigoare a reglementărilor.
garsoniere de vanzare bucuresti
În baza definiției extinse a publicității politice, Meta a blocat și reclamele legate de „probleme sociale”, iar Microsoft a decis să nu mai accepte reclame tematice sau „bazate pe subiecte de interes public”. Acestea includ teme precum schimbările climatice, migrația, justiția socială sau drepturile omului — toate considerate potențial „sensibile” sau „divizante” din punct de vedere politic.
Eoin Dubsky, manager de campanii în cadrul organizației Eko, a declarat că organizațiile mici, care joacă un rol esențial în promovarea democrației, vor avea de suferit, întrucât li se restrânge capacitatea de a derula campanii sau de a strânge fonduri.
Comisia Europeană a clarificat abia în această săptămână că nu toate campaniile de conștientizare derulate de ONG-uri trebuie considerate automat publicitate politică.
Purtătorul de cuvânt al Comisiei, Markus Lammert, a subliniat că legea „nu interzice publicitatea politică”, iar decizia de a opri complet aceste reclame le aparține în mod exclusiv companiilor private. El a adăugat că executivul european este în contact cu guvernele naționale și cu actorii implicați pentru a evalua impactul și va continua discuțiile cu platformele tehnologice. O evaluare completă este programată pentru 2026.
Pentru unii observatori, această controversă reprezintă o distragere de la alte eforturi importante ale Uniunii Europene în domeniul reglementării digitale — în special implementarea Actului privind serviciile digitale, care prevede deja obligații de transparență în publicitate și conținut.
Alexandra Geese, europarlamentar din grupul Verzilor, a criticat prioritățile Comisiei, spunând că instituțiile europene ar trebui să se concentreze pe „algoritmii toxici care promovează propaganda în locul faptelor”, și nu pe limitarea accesului la informații utile pentru cetățeni.
Parlamentara slovacă Veronika Cifrová Ostrihoňová, din tabăra liberală, avertizează că interdicția va afecta în special partidele mici și candidații independenți, care își pierdeau astfel una dintre puținele modalități accesibile de a ajunge la alegători: „Platformele aleg calea ușoară. E un semnal periculos că marile companii nu vor să caute soluții în parteneriat cu legiuitorii.”
De cealaltă parte, reprezentanții Google și Meta spun că legislația este prea vagă și greu de aplicat. Google susține că definiția publicității politice „acoperă prea multe situații”, în timp ce Meta critică interdicțiile privind reclamele direcționate, care, potrivit companiei, „ignoră beneficiile personalizării pentru advertiseri și public”.
O lege cu intenții bune, dar efecte colaterale majore
Noua lege cere ca fiecare reclamă politică să precizeze clar pentru ce alegeri, referendum sau proces legislativ este difuzată, cine o finanțează și ce metode de direcționare sunt folosite. În teorie, măsura ar trebui să sporească încrederea publicului. În practică însă, criticii avertizează că efectul ar putea fi blocarea discursului democratic.
Organizațiile civice avertizează că legislația afectează nu doar partidele, ci și ONG-urile și campaniile pentru cauze sociale – de la schimbări climatice la drepturile omului. Microsoft, de exemplu, a anunțat că nu va mai accepta nici reclame „pe teme sensibile sau divizive”, categorie care poate include aproape orice subiect de interes public.
„Mici organizații care sunt esențiale pentru democrația europeană vor fi reduse la tăcere”, avertizează Eoin Dubsky, activist al grupului Eko.
Confuzie și haos înainte de alegerile olandeze
Regulamentul, aplicabil integral din 10 octombrie, a venit cu ghiduri publicate de Comisia Europeană abia cu două zile înainte, lăsând mass-media, agențiile de publicitate și platformele digitale într-o zonă gri.
Radiodifuzorii cer clarificări urgente, temându-se că vor fi trași la răspundere pentru conținutul campaniilor pe care nu îl pot controla tehnic. Publicitarii avertizează, la rândul lor, că definiția extinsă a actorilor politici este aproape imposibil de implementat.
Primele alegeri care vor avea loc sub noile reguli sunt cele parlamentare din Olanda, pe 29 octombrie — un test dificil pentru toți actorii implicați.
Între reglementare și libertate
Comisia Europeană respinge ideea că ar fi interzis publicitatea politică, insistând că platformele „iau decizii comerciale independente”. Totuși, oficialii de la Bruxelles recunosc că impactul social al acestor decizii este semnificativ și promit să continue dialogul cu companiile și guvernele naționale.
Pentru moment, Europa se află într-un punct de tensiune între două idealuri: transparența absolută și libertatea de exprimare. Într-o lume digitală dominată de algoritmi și mesaje sponsorizate, noile reguli ale jocului abia încep să fie testate — iar rezultatul va defini cum se face politică în era post-Facebook.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent
