„Aceștia sunt niște oameni îngrozitori. Au dezvoltat deja rachete care pot amenința Europa și bazele noastre de peste mări și lucrează la construirea de rachete care vor atinge curând Statele Unite ale Americii. Vor să facă o înțelegere, dar nu am auzit cuvintele sacre: «Nu vom avea niciodată o armă nucleară». Preferința mea este să rezolvăm această problemă prin diplomație. Dar un lucru este sigur – nu voi permite niciodată ca principalul sponsor mondial al terorismului să dețină o armă nucleară”. Sunt cuvintele președintelui Donald J. Trump, rostite marți seara, în fața Congresului, în Discursul despre Starea Uniunii.
Devine tot mai greu de crezut că astăzi, la a treia rundă de negocieri indirecte americano-iraniene, părțile vor ajunge la o înțelegere. Semnale în acest sens găsim chiar în spusele președintelui, care ignoră evidența sau o uită convenabil.
Ei bine, „cuvintele sacre” (cât de oneste, rămâne încă de văzut) au fost rostite de multe ori, de-a lungul timpului. A spus-o răspicat, de la tribuna Adunării Generale ONU, pe 24 septembrie anul trecut, președintele Masoud Pezeshkian: „Declar încă o dată, în fața acestei Adunări, că Iranul nu a încercat niciodată și nu va încerca niciodată să construiască o bombă nucleară”. Nu mai adaug, am scris zilele trecute, că după Războiul de 12 zile (13-24 iunie 2025), Donald J. Trump afirmase că „toate instalațiile nucleare” ale regimului de la Teheran au fost „aneantizate”.
E greu de anticipat ce, cum și cât vor apuca să discute indirect, astăzi, cele două echipe de negociatori. Mai ales că dialogul intermediat se va desfășura sub amenințarea „frumoasei Armada” trimisă de Comandantul Suprem de la Casa Albă spre a-i „convinge” pe ayatollahi.
„Au dezvoltat deja rachete care pot amenința Europa și bazele noastre de peste mări și lucrează la construirea de rachete care vor atinge curând Statele Unite ale Americii”. Pacificatorul avea nevoie de un astfel de argument în fața Congresului, pentru susținerea ideii că Iranul ar fi o amenințare directă, iar costisitoarele desfășurări ale Pentagonului în Orientul Mijlociu s-ar justifica pe deplin.
Când guvernul de extremă-dreapta de la Ierusalim a pornit Războiul de 12 zile împotriva Iranului, și-a justificat ofensiva ca răspuns la amenințarea reprezentată atât de programul nuclear, cât și rachetele balistice ale Teheranului. Au fost bombardate atunci baze de rachete balistice din provincia Kermanshah, centrul de producere a rachetelor balistice cu rază medie de la Shahroud și alte obiective din aceeași categorie. Pe 24 iunie 2025, declarând o victorie „istorică”, premierul Netanyahu a asigurat întreaga lume că a reușit să elimine „două amenințări existențiale – amenințarea distrugerii cu arme nucleare și amenințarea distrugerii cu 20.000 de rachete balistice” (pe care Iranul urma să le construiască!).
La nici patru luni, în octombrie, într-un interviu cu jurnalistul american Ben Shapiro, Benjamin Netanyahu avertiza: „Iranul dezvoltă rachete intercontinentale cu o rază de acțiune de 8.000 de kilometri, dacă adăugăm încă 3.000 acestea pot ajunge pe coasta de est a SUA”. Numai că experții US Congressional Research Service îl cam contraziceau, evidențiind că Teheranul deține exclusiv rachete balistice cu rază scurtă și medie de acțiune (3.000 de kilometri) iar rachete balistice cu rază lungă vor putea produce abia prin 2035.
Ar mai fi de amintit informațiile publicate de Washington Post în ediția din 23 februarie a.c., sub titlul „Generalul de rang înalt al lui Trump prevede riscuri acute într-un atac asupra Iranului”. Este vorba despre generalul Dan Caine, președintele Statului Major Interarme, care și-ar fi prevenit Comandantul Suprem: „lipsa munițiilor și a sprijinului din partea aliaților ar putea reprezenta un pericol mai mare pentru trupele americane”. (Îngrijorări similare exprimaseră zilele trecute și principalii consilieri prezidențiali).
În acest context, @realDonaldTrump a recunoscut, pe Truth Social: generalul nu-și dorește o confruntare militară cu Iranul, dar că, în cazul în care s-ar întâmpla, „părerea lui [Dan Caine] este că va fi ceva ușor de câștigat”. The Post subliniază că, indiferent de situație, generalul Caine va susține orice decizie a președintelui.
Întrebarea este cum va suporta Orientul Mijlociu încă o operațiune „genială” și o victorie „istorică” americano-israeliană asupra Iranului.
