Una dintre cele mai importante sărbători tradiționale românești se sărbătorește pe 9 martie. Este vorba despre „Cei 40 de Sfinți” sau muncenici, un eveniment deopotrivă creștin și păgân, care marchează trecerea hotarului dintre iarnă și primăvară și debutul anului agricol.
Mucenici moldovenești FOTO Shutterstock
În trecut, noul an era celebrat de țăranul român cu niște ritualuri vârtoase, ce aduc aminte de fondul nostru tracic, pe data de 9 martie. Era Ziua Mucenicilor, a Măcinicilor, a celor “40 de Sfinți”, 40 de pahare sau sfârșitului Babei Dochia. Pe scurt, o sărbătoare cu elemente creștine și păgâne amestecate într-un creuzet al tradițiilor ancestrale în care se pot găsi cu lejeritate și obiceiuri neolitice, din epoca fierului sau cine mai știe de când. În această zi, românii sărbătoreau trecerea de la iarnă la primăvară și debutul anului agricol, deosebit de important în economia rurală. În plus, sătenii aveau ocazia să consume delicioșii sfințișori, mucenici sau măcinici, denumiți în funcție de zona etnografică.
Diferența dintre mucenicii moldovenești și cei muntenești
Mucenicii, cunoscuți și drept măcinici sau sfințișori, sunt, de fapt, niște covrigi în forma cifrei opt, făcuți din aluat și aromați cu diferite ingrediente. Nuca joacă un rol primordial. Deși forma se păstrează peste tot pe teritoriul României, mărimea acestor „opt-uri” din aluat diferă de la nord la sud. Acest desert al bucătăriei românești autentice ascunde în acel „opt” din aluat un adevărat univers teologic și simbolistic, deopotrivă creștin și păgând. Din punct de vedere creștin, mucenicii sunt încărcați de semnificații asociate cu martiriul celor 40 de soldați din Legiunea a XII-a Fulminanta, staționată la acel moment la Sevastia din Asia Mică (Turcia actuală). Pe scurt, acești 40 de soldați romani erau creștini de origine armeană și au trăit în timpul împăratului Licinius. Acesta era un prigonitor al creștinilor.
Cei 40 de muncenici FOTO wikipedia
Atunci când comandantul garnizoanei le-ar fi cerut tuturor soldaților să se închine idolilor, cei 40 de soldați-creștini au refuzat. Din această cauză, au fost torturați timp de opt zile. Ulterior, au fost băgați în apele lacului Sevastia pentru a îngheța. Soldații s-au rugat lui Dumneseu să-i apere. Divinitatea a încălzit apa iar aceștia au supraviețuit. Ulterior, au fost uciși la ordinul împăratului. De aici vine forma acestui desert, de la cifra opt, simbol al zilelor petrecute în tortură ale mucenicilor. Zeama în care sunt serviți mucenicii muntenești simbolizează apele Sevastiei. Din punct de vedere păgân, muncenicii sunt de fapt moșii. Baba Dochia își scutură toate cele nouă cojoace și moare. Este o moarte simbolică a iernii. După moartea Babei Dochia, natura intră pe mâna moșilor, care sunt zeitățile masculine ale primăverii, reprezentând fecunditatea.
“Starea de incertitudine se încheie în ziua de 9 martie, corespunzând echinocţiului de primăvară în Calendarul Iulian, când Dochia moare îngheţată, iar trupul ei devine stană de piatră: telurica primordială din care renaşte, împreună cu Pruncul Dochia, Timpul şi Universul.Partea a doua a ciclului, Moşii, exprima bucuria că lumea a fost salvată de la pieire”, preciza Ion Ghinoiu în „Obiceiuri populare de peste an”.
Sărbătoarea creștină cu cea păgână s-au întrepătruns în mod armonios și au dat naștere unui sincretism autentic, cu dulciuri spre pomenirea sfinților și o beție de pomină drept mulțumire tracicului Dyonisos. Revenind la simbolul culinar al acestei sărbători, putem spune că există două categorii principale de muncenici. Este vorba despre cei muntenești, mici, gătiți în lichid, și cei moldovenești, ziși și sfințișori, mari, pufoși și bine tăvăliți prin nucă.
“Aliment sacramental, modelat în chipuri antropomorfe, zoomorfe sau fitomorfe, Măcinicii simbolizează sacrificiile făcute la Anul Nou, celebrat în vechime la echinocţiul de primăvară. Măcinicii au o bogată sinonimie zonală (Sfinţi, Sfinţişori, Sâmţi, Bradoşi, Brăduleţi, Brânduşei, Moşi de Paresimi) şi sunt preparaţi prin două tehnici culinare: coacerea sau fierberea aluatului modelat. Aluatul din făină de grâu este frământat cu miere, i se adaugă miez de nucă şi se coace în cuptor sau pe plită. Măcinicii sunt, de obicei, figurine antropomorfe, cu cap, ochi, nas, mâini şi picioare, sau colăcei în forma cifrei opt, imitând, de asemenea, chipul uman”, preciza regretatul autor și pasionat de gastronomie tradițională Radu Anton Roman, în “Bucate, vinuri și obiceiuri românești”.
O altǎ legenda spunea că Moșii erau spiritele morților care își vizitau rudele pe 9 martie.
Rețeta de mucenici muntenești fierți cu zeamă
Rețetă de mucenici cu zeamǎ dulce, gătiți în Muntenia și Oltenia, mai poartǎ numele de bradoși, brăduleți sau brânduți. Conform rețetelor culese de Radu Anton Roman de la țăranii din zona Munteniei, pentru pregătirea unor mucenici muntenești avem nevoie de: 125 ml ulei, 1 linguriță de sare, 500 de ml apă și un kilogram de făină, toate pentru aluat. Urmează apoi pregătirea siropului, care se pregătește cu: o ceașcă de miez de nucă măcinat, trei linguri de zahăr, o linguriță de scorțișoară, zahăr vanilat și coaja rasă de la o lămâie. După ce am pregătit ingredientele, trecem la preparare. Întâi încălzim apa, cernem făina și facem în mijlocul grămezii o „groapă” sănătoasă. În acest „con vulcanic” se toarnă apă călduță, ulei și sare. După aceea se frământă gospodărește până iese un aluat moale. După ce am „masat” aluatul, se bate bine timp de un sfert de ceas până devine fraged
Mucenici muntenești wikipedia
După ce s-a făcut cum ne-am dorit, îl întindem pe blat de lemn și cu ajutorul a două pahare se decupează două inele. Unul mare și unul mic. Apoi se răsucește aluatul sub forma cifrei opt. După ce am terminat tot aluatul de prelucrat, lăsăm „opturile” la uscat timp de 45 de minute. După aceea sunt numai buni de fiert. Se fierb fie în apă și ulterior se adaugă siropul, fie direct în siropul făcut din zahăr, miez de muncă măcinat, scorțișoară, coajă de lămâie și zahăr vanilat.
Rețeta de mucenici moldovenești pufoși
Mucenicii moldovenești au aceeași formă, dar sunt „frații” mai mari ai celor muntenești și sunt făcuți din aluat dospit. În plus, moldovenii le spun mai degrabă „sfințișori”. Sunt foarte gustoși și de multe ori intră în categoria „prăjiturilor” țărănești. Pentru a pregăti „sfințișori” moldovenești avem nevoie de ingrediente pentru aluat: 1 kilogram de făină, două linguriță drojdie, 500 de ml apă, o linguriță de sare, patru linguri de miez de nucă măcinat. Pentru sirop ne sunt necesare următoarele: șase lingurițe miere, zahăr vanilat și o ceașcă de apă.
Sfințișori moldovenești FOTO wikipedia
“Se frământă un aluat dospit ca de pâine din făină, apă, sare şi drojdie. Se lasă la crescut 20 de minute iar apoi· se răsucesc ,,şnururi“ de cocă de circa 1 cm grosime în formă de opturi.· Se pun la copt într-o tavă cu ulei”, preciza Radu Anton Roman, în lucrarea deja menționată. În acest timp, se face siropul: se fierbe apa cu mierea până se îngroașă, iar apoi se adaugă zahăr vanilat. Siropul se toarnă peste sfințișori iar după aceea se presară miez de nucă și se lasă să se înmoaie. Gătitul mucenicilor sau sfințișorilor era însoțită de tot felul de ritualuri. De exemplu, gospodinele puneau un ban în acești colăcei ca să vadă cui cade norocul în acel an.
“Gospodina care pune un ban sărbătoresc în colăceii de 9 martie, ca să vadă cui cade norocul în acel an, nu ştie întotdeauna că, pentru o clipă, e soră bună cu străbunica ei neolitică, ce se închina la Terra Mater, cu sclava spartană cerând ajutor Herei şi lui Artemis din Panteonul grec, cu matroana de lângă altarul Junonei romane, cu ţăranca geto-latină invocând-o înfricoşată pe Dochia din mitologia româno-precreştină care, toate, de-a lungul a mii de ani, au trăit aceeaşi ceremonie ezoterică sau sacramentală la venirea Anului Nou Agrar, la începutul primăverii, prin acelaşi colăcel, cu un bănuţ al norocului”, adăuga Anton Roman.
Alte tradiții de „Sfinții 40 de Muncenici”
În afară de slujba de la Biserică și simbolistica principală a preparării mucenicilor dedicată celor 40 de sfinți, ziua de 9 martie este încărcată de ritualuri păgâne. “Oamenii participă la consolidarea victoriei Soarelui: ca să nu alunece iar înapoi spre întuneric şi frig, spre solstiţiul de iarnă, este ajutat prin diferite practici magice – aprinderea „Focurilor Rituale”, „Bătutul Pământului” cu maiurile sau ciomegele de lemn pentru a scoate căldura din pântecele Pământului. Spaţiul înconjurător se purifică prin curăţarea grădinilor, curţilor şi anexelor gospodăreşti, aprinderea gunoaielor, prin alungarea spiritelor malefice cu zgomote metalice, fumegaţii şi cuvinte ameninţătoare. Se fac observaţii astronomice şi meteorologice, acte de divinaţie, se începe simbolic aratul prin scoaterea plugului în ţărână şi trasarea primei brazde”, adaugă Ion Ghinoiu. Este un ritual străvechi ale ieșirii la lumină (primăvara) după coborârea în infern (iarna).
Ziua de 9 martie este o zi masculină, a fecundității. Semnele feminine își pierd din putere, prin moartea Dochiei, și lasă locul „Moșilor”, elementele masculine. Tocmai de aceea, bărbatul joacă un rol central pe data de 9 martie și practică un ritual al „celor 40 de pahare”, şi acesta creștin și păgân în același timp. Pe de o parte, cele 40 de pahare semnifică apa în care au stat scufundați mucenicii și sângele vârsat de aceștia pentru credință (pentru că tradițional se consuma vin roșu). De cealaltă parte, este un ritual închinat lui Dyonissos, vechiul zeu al vinului și destrăbălării la traci, o zeitate împrumutată și grecilor.
Această beție ritualică de la începutul Anului Nou agrar este dedicată și acestei zeități. Poate cea mai importantă manifestare cu ocazia celor „40 de Sfinți” era scoaterea oficială a plugului în brazdă. Fierul de plug era reparat sau înlocuit dacă era prea vechi. La plug erau înhămați cei mai frumoși boi iar dimineața unealta agricolă era scoasă în fața casei, în mod demonstrativ. În această zi se făceau toate aranjamentele între gospodari pentru noul an agricol.
