Asupra victoriei contra lui Nadal ne vom opri. Turneul final al Davis Cup 2024 s‑a jucat în noiembrie la Malaga, în faza Final 8.
Rafael Nadal a confirmat înainte că aceasta va fi ultima competiție ca profesionist, punând capăt unei cariere uriașe.
În sferturile de finală, Spania a fost eliminată de Olanda (2‑1).
Nadal a jucat în deschiderea întâlnirii și a pierdut în două seturi 4‑6, 4‑6 în fața lui Botic van de Zandschulp, acest meci devenind ultimul său meci oficial la simplu ca profesionist.
După partidă, a urmat o retragere oficială emoționantă din tenis, marcată de tribune pline și tributes din partea multor colegi și legende ale sportului.
Ultima înfrângere
Așadar, van de Zandschulp este omul care i-a provocat ultima înfrângere ca jucător activ lui Nadal și implicit este vinovat de retragerea subită.
Toată suflarea tenisului mondial și mai ales spaniol pronosticau o încheiere de carieră cu trofeul pe masă, inclusiv Carlos Alcaraz, colegul din echipa Spaniei, promisese că legenda Rafa va avea parte de o retragere cu Salatiera de Argint în mână.
Aproape nimeni nu acorda nicio șansă Olandei și mai ales lui Botic van de Zandschulp în fața lui Rafa Nadal și a publicului gazdă.
Personal a fost un sentiment aparte
Dată fiind cererea foarte mare de acreditări, oficialii ITF m-au informat că și pentru mine aceea avea să fie ultima zi în care legitimația mea de fotograf va mai fi valabilă.
Venisem și primisem dreptul de a asista fetele de la BJK Cup Romania.
Deși, undeva în egoul propriu speram că voi reuși să-i înduplec pe responsabilii federației internaționale să-mi prelungească șederea la Cupa Davis pentru a surprinde finala cu probabila victorie a Spaniei și retragerea glorioasă a lui Nadal cu trofeul cucerit, totușiz, în acea noapte, șansa mi-a venit de la acest olandez.
Botic van de Zandschulp a jucat magistral, nu știu cum a reușit, nu știu ce putere de a se stăpâni a avut, dar a rezistat contra uriașului Nadal și contra a 11.000 de fanatici care creau o atmosferă infernală.
Astfel, am reușit să fiu martor la ultimul meci din cariera celui considerat cel mai mare sportiv spaniol din toate timpurile.
Câteva gânduri din seara aceea:
„ Am ajuns acolo fără prioritate. Din cele 200 de scaune de pe marginea terenului, rezervate fotografilor, niciunul nu era pentru mine. Fusesem atenționat.
La un moment dat mi se spusese clar că nu voi avea acces și nici acreditare decât la meciurile de tenis feminin.
Am intrat totuși, sfios, în arena José María Martín Carpena, care clocotea în așteptarea lui Rafael Nadal.
N-am găsit loc decât într-un colț, pe jos, mai întâi în genunchi, apoi așezat pe geacă.
Primul set… ce să spun că am văzut? Aproape nimic. Eram fix lângă cele două cutii de lemn unde Rafa își ținea prosoapele.
Venea spre ele, ridica pumnul spre tribune, striga „Vamos!”, iar publicul răspundea: „Vamos Rafa!”, „Gracias por todos!”.
Se uita la mine, eu la el, se ștergea și se întorcea pe teren.
Practic, aveam capul între prosoapele lui.
Îi simțeam respirația, transpirația, emoțiile, tensiunea, suferința
Era condus de olandez, iar eu trăiam fiecare clipă alături de el. Eu, care sunt Novak Djokovic până în măduva oaselor, ajunsesem să țin cu Rafa.
Voiam să întoarcă meciul, să facă o minune. Voiam să fiu martor la ceva irepetabil.
Ca om, este incredibil. Nu are egal. Transmite ceva ce nu poate fi explicat.
Când venea spre prosoape, 11.000 de piepturi urlau din toate puterile: „Rafa! Rafa! Rafa!”.
Podeaua vibra, zidurile tremurau. Credeai că pereții și tavanul arenei se vor dezintegra. Ți se făcea pielea de găină și simțeai cum îți dau lacrimile.
Acestea sunt momente care nu se povestesc, nu se filmează și nu se fotografiază.
Se trăiesc.
Și eu le-am trăit.”
După conferința de presă, când l-am văzut în fața mea, emoțiile și dorința imensă (de doi ani visez) m-au făcut să neglijez pentru un minut regulile protocolului ATP.
I-am arătat imaginile de atunci și i-am explicat ce pericol mă păștea.
Botic van de Zandschulp: „Ai fost la Malaga?”
Cotidianul: „Da”.
Cotidianul: „Botic era ultima mea zi de acreditare. Dacă nu-l băteai pe Rafa, nu aș fi fost prezent la ceremonia de adio. Mulțumesc! Ești eroul meu pe viață.”
Botic van de Zandschulp: „ Mulțumesc!”, apoi a plecat râzând.
Acest articol este susținut de brandul românesc de sucuri bio Melissimo.
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.
