Ceea ce s-a întâmplat la Ceuta nu trebuie înțeleasă drept o criză locală, limitată la câțiva kilometri de frontieră. Este un avertisment pentru întregul flanc sudic al Uniunii Europene. Dimensiunea crizei a făcut ca Melilla, cealaltă enclavă spaniolă și europeană din nordul Africii, să dispară aproape complet de pe agenda publică. Potrivit datelor prezentate de Madrid la 4 august, aproximativ 72.000 de persoane au intrat în Ceuta, aproape 70.000 revenind ulterior în Maroc, în timp ce bilanțul preliminar ajunsese la cel puțin 75 de morți.
Totuși, în aceleași ore, presiunea s-a manifestat și la Melilla. Sute de persoane au încercat să intre prin punctul Beni Enzar, prin digul sudic, peste gard și chiar prin zona portului. Trecerea de frontieră a fost închisă, iar în apropierea orașului marocan Nador au avut loc confruntări între tineri și forțele de ordine. Au fost raportate persoane rănite și vehicule incendiate. Autoritățile spaniole au anunțat că situația a fost ținută sub control datorită cooperării cu forțele marocane. Faptul că nu s-a produs o breșă comparabilă cu cea din Ceuta nu înseamnă că pericolul a fost minor. Aceasta este însă vestea bună care ascunde avertismentul, mai exact că Melilla nu a scăpat de criză.
Un nou front
Ceuta și Melilla nu sunt două dosare separate, ci două porți ale aceleiași frontiere europene în Africa. Când una este blocată sau întărită, presiunea poate fi redirecționată rapid către cealaltă. Rețelele de trafic, grupurile organizate și mesajele virale de pe platformele sociale nu respectă delimitările administrative. Ele urmăresc vulnerabilitatea momentului.
Melilla are un sistem de protecție mai greu de străpuns, dar istoria arată că nici acest sistem nu este impenetrabil. În iunie 2022, aproximativ 2.000 de migranți au încercat să forțeze frontiera, peste o sută reușind să ajungă în teritoriul spaniol. Cel puțin 23 de persoane au murit, potrivit bilanțului oficial marocan. Episodul a demonstrat că o concentrare rapidă de oameni într-un spațiu îngust poate transforma gardul din instrument de descurajare într-o capcană mortală.
Riscul actual nu vine doar din numărul migranților. El rezultă din combinația dintre disperare socială, informații false, activitatea traficanților, presiunea marocană și fragilitatea cooperării politice dintre Madrid și Rabat. Criza a arătat cât de mult depinde securitatea celor două enclave de intensitatea controalelor efectuate pe partea marocană.
Dacă această cooperare slăbește, Melilla poate deveni foarte repede noua Ceuta.
Un test pentru Uniunea Europeană
Răspunsul nu poate fi limitat la noi efective și bariere mai înalte. Spania are nevoie de un mecanism comun de avertizare pentru Ceuta și Melilla, de monitorizarea dezinformării, de capacități de intervenție rapidă și de centre pentru asistență umanitară. Cele două enclave trebuie tratate ca un singur teatru operațional, nu ca administrații izolate.
Uniunea Europeană nu-și poate externaliza însă întreaga securitate către Maroc. Cooperarea cu Rabatul este indispensabilă, dar dependența transformă migrația într-o posibilă pârghie politică evidentă. Europa trebuie să combine controlul frontierei cu proceduri clare de azil, combaterea traficanților și căi legale de migrație. Altfel, va reacționa mereu după tragedii.
Melilla nu este condamnată să repete scenariul din Ceuta. Dar incidentele simultane arată că posibilitatea este reală. Următoarea criză poate izbucni acolo unde atenția și resursele sunt mai slabe. Lecția Ceutei este că frontiera nu cedează doar când cade un gard. Ea cedează când instituțiile sunt surprinse, când informația falsă circulă mai repede decât avertismentele oficiale și când viețile unor oameni devin monedă de schimb într-un joc geopolitic.
