În timp ce o parte a României își planifică escapade pe insule exotice, pentru mai bine de jumătate dintre români concediul a devenit un lux de neatins. Datele Eurostat plasează România pe primul loc în UE la sărăcie turistică, cu 61% dintre cetățeni incapabili să-și permită o săptămână de vacanță. În comunitățile măcinate de scumpiri și tăieri salariale, relaxarea de vară s-a transformat într-un turism de supraviețuire: o pătură întinsă la marginea unui iaz, gustări luate la pachet și copii care nu au ieșit niciodată dincolo de granițele comunei natale.
La iarbă verde singura distracție care și-o mai permit mulți români FOTO Cosmin Zamfirache
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Pentru mulți români, vacanțele sunt un vis interzis sau, efectiv, un lux pe care nu și-l pot permite. În primul rând, este vorba despre locuitorii orașelor mici, mai ales din nordul și sudul României. Despre cei de la țară nici nu poate fi vorba. Majoritatea nu au avut concedii niciodată în viața lor. Nici măcar nu-și pot imagina cum este să plece în vacanță la mare sau la munte. Sunt copii care nu au ieșit niciodată din comuna lor, iar singurul mod de a-și petrece timpul liber este joaca prin țărână sau, mai nou, telefoanele mobile și tabletele primite de la rudele care muncesc în străinătate.
Iar statisticile sunt absolut grăitoare. Conform Eurostat, aproximativ 61% dintre români nu-și permit o vacanță de o săptămână în afara orașului de domiciliu. Este, efectiv, cel mai mare procent din Uniunea Europeană. Iar principalul motiv este, efectiv, sărăcia. Scumpirile din ultima perioadă au eliminat complet vacanțele sau excursiile din planurile de viitor ale oamenilor din România profundă.
În timp ce o parte a românilor preferă zonele mediteraneene sau insulele exotice în timpul verilor toride, mulți locuitori din zonele sărace ale țării se răcoresc în zilele libere, în cel mai bun caz, pe o pătură sub un copac, la iarbă verde, cu o bere ieftină. Cei mai strâmtorați, inclusiv pensionari trecuți de 70 de ani, ajung să profite de vară pentru a scoate un ban în plus, muncind pe litoral.
„Să merg în excursie? Ferească Dumnezeu!”
Am întrebat mai mulți români din nordul extrem al României unde își vor petrece concediul în această vară. I-am întrebat despre excursii, despre planuri de vacanță. Pe unii, întrebarea i-a amărât. A fost înțeleasă ca o întrebare pusă ironic sau în bătaie de joc.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
„Să merg în excursie? Ferească Dumnezeu! Îți bați joc de mine? Am 3.500 de lei salariu și trei copii. Plătesc cheltuielile și duc trei napolitane de la «ruși» (n.r. basarabeni) acasă. Și caput. Excursie? Nu am mai fost la mare din armată. Am făcut la Capu Midia”, mărturisește un botoșănean trecut de 45 de ani.
Pe alții i-a amuzat copios.
„Mă faci să râd! Ce să caut în excursie? Mergem la pădure, aici lângă, și gata. Nu mergem, că este scump. Și eu, și soția avem minim pe economie. După program, când am liber sâmbăta și duminica, merg și fac ciubuc pe unde apuc. Și, chiar și așa, abia ne descurcăm. Am fost la Suceava (la 40 de kilometri depărtare), la cetate și să le dăm copiilor ceva dulce în oraș. Am mâncat cartofi și parizer trei săptămâni. Nu mi-a mai trebuit”, mărturisește un alt botoșănean, ceva mai tânăr.
„Vai de capul nostru, că nu știm cum să ne descurcăm în viața de zi cu zi. Căutăm să mergem în afară să câștigăm bani. Ultima dată am fost în concediu acum 4-5 ani”, precizează un alt botoșănean.
„De unde atâția bani, dom’le? După ce s-au tăiat salariile? Stau acasă, unde să meargă?”, conchide un altul.
„La iaz și la pădure, cu o berică, mai un sejur la țară”
Unii rămân acasă toată vara și, efectiv, stau la televizor sau în fața blocului. Mulți pleacă la țară. Acolo nu au pe ce cheltui banii și se răcoresc gratuit la iazurile din apropiere. Asta după ce termină de ajutat prin gospodărie și își „câștigă”, în felul acesta, pachetul cu produse agricole, care îi ajută să economisească banii pentru mâncare chiar și o lună întreagă.
Statistică revoltătoare: românii cheltuiesc sume uriașe în străinătate, iar străinii lasă mărunțiș în turismul românesc
„Când primesc concediu, direct la țară plec. Luăm copiii și stăm acolo o săptămână, două. Este aer curat, facem treabă să aducem mâncare acasă. Avem și un iezușor pe lângă. Mai pui o pătură, cu o pungă de pufuleți și cu un suc de la magazin și iaca «Mamaia», «Neptun». De unde bani? Credeți că nu mi-ar plăcea să duc fetele?”, spune o botoșăneancă.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Totodată, spațiile verzi și pădurile din jurul orașului sunt, de asemenea, singura destinație „turistică” pe care și-o permit tot mai mulți români de rând.
„La iaz și la pădure, cu o berică, mai un «sejur la țară». Altceva nu ne permitem. Să fiu sincer, aș putea, cu salariul meu și al soției, să plecăm la munte sau la mare, să zicem cinci zile. Dar ne dezechilibrăm atât de tare financiar după, încât nu merită. Suferim prea mult. Am făcut asta acum trei ani și nu știam de unde să mai scoatem cămașa”, spune un cuplu de botoșăneni.
„La muncă la Mamaia, sezonieră”
Pensionarii nu pot spera la stațiune, vacanță sau orice altceva. Nu în zonele sărace ale României, acolo unde mulți au pensii infime.
„La peste 70 de ani eu vara nu plec în concediu. Mă duc la muncă. Da, merg la Mamaia, sezonieră. Merg de trei ani de zile să muncesc, unde găsesc. Am lucrat și la o terasă, femeie de serviciu. Indiferent unde găsesc, vreau să muncesc, la vârsta mea. De Sfântul Gheorghe am împlinit 70 de ani”, mărturisește o botoșăneancă.
Concedii medicale neplătite de ani de zile și firme în pragul blocajului. Datoriile statului au trecut de 4 miliarde de lei
„Ultima dată am fost la mare pe vremea lui Ceaușescu. Cu bilete de la fabrică. De atunci nici nu mi-am mai pus problema”, mărturisește un alt pensionar.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Cei care trăiesc la țară nici măcar nu se gândesc la concedii. Fermierii care își permit financiar nu au încredere să lase munca lor de peste an pe mâna altora, de frică să nu se întâmple vreun necaz. Ceilalți abia dacă au bani să-și ducă viața de pe o zi pe alta.
„Am fost de gura fetelor, că erau mai mici și nu puteam să le trimit singure la mare. Când m-am întors după o săptămână, era jale. În munca mea nu-ți permiți concedii”, mărturisește un fermier.
Alții nici măcar nu au ieșit din comună de ani buni.
„Am văzut marea când am fost în armată, la aplicații. Atât. În rest am animale, am treabă aici. Și nici nu este de unde. Dacă plec la plimbare, se năruie tot și n-avem ce mânca”, spune un sătean.
„Sunt o groază de copii care nu au ieșit din comună. Majoritatea”, adaugă un altul.
