„Este sigur un lucru nefericit în cazul în care copilul trebuie să lupte împotriva acțiunilor unor părinți nevrotici. Dar dacă există motive întemeiate pentru opoziție, pericolul ce amenință formarea caracterului copilului nu constă atât în faptul că acesta simte sau exprimă un protest, ci în faptul că îl refulează”, opina psihiatra Karen Horney, autoarea studiului științific „Personalitatea nevrotică a timpului nostru” (Editura Trei, 2025). Pe larg: „Din refularea criticii, a protestului sau a acuzațiilor decurg mai multe pericole. Unul dintre ele apare când copilul e înclinat să își asume întreaga vină și să se simtă nedemn de iubire. Există mai multe motive, acționând în grade și combinații diferite, pentru care un copil care crește într-o astfel de atmosferă își va refula ostilitatea: neajutorarea, frica, dragostea sau sentimentele de vinovăție”.
De la biologic la mental
Mai departe: „Neajutorarea copilului este adesea considerată numai un fapt biologic. Deși, timp de mulți ani, copilul depinde în mod real de mediu pentru satisfacerea nevoilor sale – având mai puțină forță fizică și mai puțină experiență decât adulții -, se pune totuși prea mult accent pe latura biologică a acestei probleme. După primii doi sau trei ani de viață apare o schimbare clară de la dependența preponderent biologică la un tip de dependență care include viața mentală, intelectuală și spirituală a copilului. Aceasta continuă până la intrarea în vârsta adultă, când copilul este capabil să își ia viața în propriile mâini. Există însă mari diferențe individuale în privința gradului în care copiii rămân dependenți de părinții lor”.
Anulare prin dependență
Explicit: „Totul depinde de ce încearcă părinții să obțină prin educarea copilului: dacă tendința este de a-l face puternic, curajos, independent, capabil să facă față diferitelor situații sau dacă scopul principal este de a-l proteja excesiv, de a-l face ascultător, de a-l ține în ignoranță față de realitățile vieții sau, pe scurt, de a-l infantiliza până la vârsta de douăzeci de ani sau chiar mai mult. La copiii care cresc în condiții nefavorabile, neajutorarea este de obicei întărită artificial prin intimidare, prin supraprotecție, prin aducerea sau menținerea lor într-o stare de dependență emoțională. Cu cât un copil este făcut să se simtă mai neajutorat, cu atât mai puțin va îndrăzni să simtă sau să manifeste opoziție, iar aceasta va fi amânată mai mult timp. În această situație, sentimentul de bază sau ceea ce am putea numi mottoul copilului este: «Trebuie să îmi refulez ostilitatea, pentru că am nevoie de tine»”.
Dragostea, ca piedică
În siaj: „Frica poate fi direct trezită prin amenințări, interdicții și pedepse, prin izbucniri de furie sau scene violente la care copilul este martor. Ea poate fi generată și prin intimidare indirectă, cum ar fi crearea unei imagini exagerate asupra pericolelor vieții: microbi, tramvaie, străini, copii needucați, cățăratul în copaci. Cu cât un copil este făcut să fie mai temător, cu atât mai puțin va îndrăzni să manifeste sau chiar să simtă ostilitate. În acest caz, mottoul este: «Trebuie să îmi refulez ostilitatea, pentru că îmi este frică de tine». Dragostea poate fi un alt motiv pentru refularea ostilității. Când afecțiunea autentică lipsește, părinții pun adesea un accent verbal excesiv pe cât de mult își iubesc copilul și pe faptul că s-ar sacrifica pentru el până la ultima picătură de sânge. Copilul, mai ales dacă este deja intimidat în alte moduri, se poate agăța de acest substitut de iubire și se poate teme să fie rebel ca să nu piardă recompensa pentru supunere. În astfel de situații, mottoul este: «Trebuie să îmi refulez ostilitatea de teamă să nu pierd iubirea»”.
Descurajare prin cutume
Până acum am discutat situațiile în care copilul își refulează ostilitatea față de părinți deoarece se teme că orice exprimare a acesteia i-ar putea strica relația cu ei. El este motivat de frica pură că acești uriași puternici l-ar putea părăsi, și-ar putea retrage bunăvoința protectoare ori s-ar putea întoarce împotriva lui. „În plus – adăuga psihiatra Karen Horney -, de regulă în cultura noastră, copilul este făcut să se simtă vinovat pentru orice sentiment sau exprimare de ostilitate ori opoziție. Cu alte cuvinte, el este făcut să se considere nevrednic sau demn de dispreț dacă exprimă sau are resentimente față de părinți sau dacă încalcă reguli impuse de aceștia. Aceste două motive ale sentimentelor de vinovăție sunt strâns interconectate. Cu cât copilul este făcut să se simtă mai vinovat pentru că pășește pe un teren interzis, cu atât mai puțin va îndrăzni să manifeste ranchiună sau acuzații la adresa părinților”.
Vinovăția, stimulată în sfera sexualității
Spre final: „În cultura noastră, sfera sexuală este cea în care sentimentele de vinovăție sunt cel mai frecvent stimulate. Indiferent dacă interdicțiile sunt exprimate prin tăcere elocventă sau prin amenințări deschise și pedepse, copilul ajunge adesea să simtă nu numai că activitățile sexuale și curiozitatea sunt interzise, ci și că el este murdar și demn de dispreț dacă se complace în ele. Dacă există fantezii sau dorințe sexuale legate de unul dintre părinți, acestea, chiar dacă rămân neexprimate din cauza atitudinii de interdicție față de sexualitate în general, e posibil să îl facă pe copil să se simtă vinovat. Într-o astfel de situație mottoul devine: «Trebuie să îmi refulez ostilitatea pentru că aș fi un copil rău dacă aș simți ostilitate». Oricare dintre factorii menționați, în diverse combinații, poate determina copilul să își refuleze ostilitatea și, în cele din urmă, să dezvolte anxietate”.
Citește pe Antena3.ro
Un avion rusesc a început să se dezintegreze în zbor: 90 de pasageri se aflau la bord. Momentul a fost filmat
„La copiii care cresc în condiții nefavorabile, neajutorarea este de obicei întărită prin intimidare, supraprotecție, prin aducerea sau menținerea lor într-o stare de dependență emoțională”, Karen Horney, psihiatră
„Frica poate fi direct trezită prin amenințări, interdicții și pedepse, prin izbucniri de furie sau scene violente la care copilul este martor”, Karen Horney, psihiatră
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
